Marti, 27 martie, a avut loc prima Conferinta Nationala Casa Romano-Chineza. Evenimentul s-a desfasurat in sala Nicolae Iorga a Palatului Parlamentului si a fost realizat sub egida Casei Romano-Chineza, asociatie neguvernamentala si independenta ce are ca scop principal dezvoltarea relatiilor traditionale de prietenie intre Romania si Republica Populara Chineza.
Evenimentul constituie un moment important pe agenda relaţiilor bilaterale a celor două ţări şi se va desfăşura sub înaltul patronaj al Excelenţei Sale, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al R. P. Chineze la Bucureşti, doamna Huo Yuzhen. Au participat invitaţi din partea Preşedenţiei României, Parlamentului şi Guvernului României, personalităţi marcante ale societăţii româneşti şi ale comunităţii chineze, precum şi peste 300 de delegaţi ai filialelor CRC din toate judeţele ţării şi Municipiului Bucureşti.
Pe lista invitaților de onoare s-au aflat ambasadorul RP Chineze în România, E.S. doamna Huo Yuzhenfoștii președinți al României – Ion Iliescu și Emil Constantinescu, președintele UNPR – Gabriel Oprea, președintele Academiei Române, Ionel Haiduc, academicianul Răzvan Teodorescu, foștii ambasadori ai României – Romulus Ioan Budura, Ioan Donca și Florea Dumitrescu, prof. univ. dr. Mircea Ifrim, Corneliu Vișoianu, Gabriel Ghelmegeanu, Corneliu Ciontu.
În cadrul lucrărilor s-au dezbătut principalele teme și proiecte naționale, coordonate de Casa Româno-Chineză, s-au ales organele de conducere ale organizației – Colegiul Național, Coordonatorii camerelor interne și a birourilor specializate, precum și Cenzorul asociației. La încheierea lucrărilor, corul Allegretto al Palatului național al copiilor a oferit un minispectacol.
Evenimentul a continuat cu o recepție la hotel Athenee Palace Hilton, unde, într-o atmosferă caldă și relaxată, s-au continuat discuțiile pe tema conferinței și a planurilor de viitor ale Casei Româno-Chineze.
Declarații din timpul Conferinței naționale a Casei Româno-Chineze:
Doamna Huo Yuzhen a adresat felicitări inițiatorilor și membrilor organizației și a făcut referire la tradiția relațiilor de prietenie dintre cele două țări, acestea constituind un exemplu de relații bilaterale.
“Doamnelor și domnilor, dragi prieteni,
Convocarea lucrărilor primei Conferințe naționale a Casei Româno-Chineze îmi oferă plăcutul prilej de a adresa în numele Ambasadei RP Chineze în România și al meu personal calde felicitări și urări de bine participanților la această conferință.
Între China și România există o veche prietenie tradițională. Anul acesta se împlinesc 63 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre cele două state. De-a lungul celor peste 60 de ani, între guvernele și popoarele celor două țări a existat necontenit o înțelegere, respect și un sprijin reciproc. Relațiile dintre China și România s-au dezvoltat și perfecționat continuu, ajungând la un nivel de profunzime care poate reprezenta un excelent model pentru toate statele lumii.
Constatăm cu multa bucurie, că la nivelul întregii țări, atât la nivel politic, cât și în societatea civilă, în România există un sentiment de sinceră simpatie față de poporul chinez și un consens larg privind dezvoltarea relațiilor cu China. Prietenia dintre cele două țări are rădăcini adânci. Folosindu-mă de acest prilej, aș dori să exprim sincere mulțumiri tuturor celor care de-a lungul anilor au urmărit cu mare interes, au sprijinit sau și-au adus contribuția la prietenia chino-română.
Casa Româno-Chineză este cea mai tânără organizație de prietenie cu China, ce reunește sub egida sa un mare numar de personalități de diferite vârste și provenind din diverse medii – social, politic, economic, cultural-educațional, tehnic, știintific, organizații civice, diaspora, comunitatea chineză, etc. Casa Româno-Chineză, împreună cu alte organizații de prietenie cu China s-a implicat intens în activitatea de provocare a cunoașterii reciproce și a prieteniei dintre cele două țări, a adus un suflu nou relațiilor bilaterale de colaborare.
Sperăm, sincer, ca această organizație, asemenea celorlalte asociații de prietenie cu China, să devină un cadru nou pentru stimularea colaborării bilaterale, reciproc avantajoase, o punte a schimburilor de prietenie ce leagă cele două popoare. Ambasada RP Chineze este alături de Casa Româno-Chineză în eforturile acesteia și suntem bucuroși să putem pune împreună o cărămidă nouă la edificiul dezvoltării prieteniei tradiționale și colaborării reciproc avantajoase dintre China și România.
În final, aș dori să urez mult succes lucrărilor Conferinței naționale a Casei Româno-Chineze și realizări tot mai mari acestei instituții în opera sa consacrată prieteniei chino-române. Vă mulțumesc!”
Considerat a fi o personalitate cu rol major în dezvoltarea relațiilor româno-chineze, fostul președinte al României, Ion Iliescu, a adresat salutul și aprecierea sa inițiatorilor noii asociații de prietenie, rememorând aspecte ale seriei de vizite efectuate în China începând din anul 1958. “Eu vorbesc dintr-o experiență personală. În anul 1958 am participat la un congres mondial studențesc, la Beijing, și gazdele chineze ne-au oferit un tur prin China – Tianjin, Shanghai, Nanjing, Canton – deci am vizitat zonele de coastă, dar și zona centrală, orașul Wuhan, care se dezvolta ca centru siderurgic și era, la acea vreme, un șantier enorm. Vorbesc de perioada așa numită a “marelui salt”, când China se lupta cu sărăcia și căuta să dezvolte potențialul acestui popor harnic, muncitor și organizat. Ceea ce ne-a impresionat atunci a fost faptul că, în condiții de sărăcie, exista spiritul de mobilizare a oamenilor pentru a depăși acest stadiu, orientarea fiind de sprijinire a inițiativelor locale. Am vizitat câteva comune populare în care oamenii se străduiau să dezvolte o economie proprie bazată pe resursele existente, să dezvolte nu numai o activitate agricolă, ci și industrială. Atunci am văzut furnale de un metru, un metru și jumătate în care se obținea un fel de fier. Deci, într-o zonă în care dispuneau, ca materie primă, de cărbune cocsificabil și minereu de fier, încercau singuri să producă oțel. Nu ieșea oțel, era un fel de combinație, dar important era efortul oamenilor pentru dezvoltarea unei activități economice. Într-o comună populară, ca și la oltenii noștri, instrumentul de bază era cobilița. Am văzut la Wuhan un șantier enorm pentru construcția unui combinat siderurgic, erau zeci de mii, sute de mii de oameni care, ca furnicile, mergeau cu cobilițele și deplasau mase enorme de pământ, formau șase coloane de oameni cu cobilițele pline, dincolo alte șase coloane cu cobilițele goale. În acest fel, oamenii căutau să anime viața economică a țării. Într-o altă comună populară, oamenii au făcut un salt, au trecut de la cobiliță la roabă, roaba era, deja, un mijloc mai eficient de transport. Am văzut cum își făceau rulmenții cu mâna, cu un dorn și un ciocan făceau bilele respective, apoi prelucrau șina rulmentului și își fabricau rulmenții pentru roabe. Acesta a fost începutul la nivelul anului 1958. A doua mea vizită în China a fost în anul 1971, într-un moment mai nefast din istoria noastră. Atunci era perioada unei mișcări ample, inițiate de Mao Zedong, Revoluția Culturală care, în esența ei, din ceea ce ne-a explicat Mao Zedong, dorea să rupă un proces de degenerare pe care îl cunosc mai toate statele incipiente, procesul de birocratizare și de rupere a conducerii, a liderilor, a structurilor statale, de popor. Aceasta era esența Revoluției Culturale. Atunci, unul dintre conducătorii Partidului Comunist Chinez, Deng Xiaoping, pe care îl cunoscusem la o reuniune organizată la Moscova, în anii ‘60, secretar general al partidului, a fost trimis la reciclare să lucreze, să facă muncă fizică, timp de trei ani, într-o comună populară. Era această mișcare și esența acestei revoluții de a rupe miturile și de a zdrobi această tendință firească spre birocratizare a statului și să mențină contactul cu poporul. Sigur, pentru noi, nu era o chestiune pe care să o înțelegem foarte bine, dar era marca vremii din acei ani. Iată China de atunci. Și cei care merg și văd China de astăzi pot constata schimbările colosale care s-au produs în acest timp. Ultima mea vizită, în urmă cu câțiva ani, a fost la 50 de ani după prima mea vizită acolo. A fost în anul 2008. Cu acea ocazie, prietenul și colegul meu, hidroenergetician ca și mine, Li Peng – zece ani premier al Chinei în perioada de după 1989 – mi-a sugerat și mi-a facilitat vizita la cea mai mare hidrocentrală din lume, pe care a construit-o China în ultimii ani, pe fluviul Yang-tzi. Hidrocentrala are, acum, o capacitate de 18 mii MWh și va avea 24 mii MWh putere instalată. Până atunci, cea mai mare hidrocentrală din lume era în Brazilia, cu 11.500 MWh. Pentru comparație, hidrocentrala Portile de Fier are o capacitate de două mii MWh. Vedem cu toții dezvoltarea modernă a Chinei. Cine a vizitat de curând orașele Shanghai, Beijing și alte mari orașe chineze poate constata acest lucru. A fost, de fapt, orientarea lui Deng Xiaoping pentru dezvoltarea zonelor economice speciale în regiunile de coastă cu atragerea de capital străin. De fapt, primul capital străin a fost adus tot de chinezi, cei care trăiesc înafara Chinei. În timpul unei vizite făcute în Filipine, de exemplu, președintele camerei de comerț naționale era un chinez. În țările din zonă există numeroase comunități de chinezi. Așadar, ei au fost primii care au reacționat și care au realizat, care au imprimat acestor zone o dinamică economică deosebită. Îmi amintesc de vizita la București a fostului președinte Jiang Zemin. Discutam despre aceste proiecte de dezvoltare modernă a Chinei și el semnala un nou fenomen, această dezvoltare a zonelor de coastă a adâncit diferențele dintre zonele dezvoltate din Estul Chinei și zona de interior și de Vest, motiv pentru care orientarea de bază a conducerii chineze a fost deplasarea eforturilor de investiții pentru a dezvolta zonele de interior. Am și fost într-un astfel de centru, în zona mijlocie a fluviului Yang-tzi, unde s-a dezvoltat un mare municipiu – municipiu, de fapt putem vorbi de o mare regiune cu suprafața egală cu o treime din teritoriul României și o populație de 38 de milioane – în care s-a dezvoltat un puternic centru urban, industrial și, apoi, am văzut și zona extremă, cu o populație mai rară, din prelungirea deșertului Gobi, unde se dezvoltă noi activități, îndeosebi de prospectare și utilizare a resurselor locale, dar și de realizare a unei mari conducte de gaze, dinspre Kazahstan, și care va ajunge la Shanghai. Iată deci, că sunt activități economice care pun în mișcare și aceste zone mai înapoiate și cu o populație mai rară. Este un proces de dezvoltare la dimensiunile Chinei, care a și dat caracteristicile de astăzi și a devenit a doua putere economică mondială. A depășit Japonia și a devenit, după Statele Unite, a doua economie din lume, ca potențial, ceea ce exprimă, reflectă, rezultatele acestor eforturi deosebite, a unor gândiri de perspectivă, a unor țări cu o bogată tradiție, cu o cultură cu mari acumulări în timp și care, astăzi, participă la acest efort uriaș de modernizare. Iată câteva idei pe care am vrut să le lansez, pornind și de la exemplul pe care China ni-l oferă, o țară care vine din urmă, care a fost sub dominația altora, care și-a ridicat capul și care se afirmă ca o mare putere economică, politică, culturală a lumii de azi.”
Președintele UNPR, Gabriel Oprea, a apreciat că noua asociație de prietenie, Casa Româno-Chineză, reprezintă un simbol al tradiționalei prietenii dintre România și China. El consideră că baza acestei relații o constituie sistemul de valori și principiile care caracterizează națiunile celor două țări. “RP Chineză are mulți prieteni în România, așa cum și România are mulți prieteni în China”, a spus Gabriel Oprea. “Într-o perioadă grea de criză mondială sunt convins că trebuie să întărim relațiile pe palierul politic, economic, guvernamental, pentru a reuși realizarea obiectivelor strategice asumate de cele două guverne. Cred că noua asociație, Casa Româno-Chineză, va reprezenta un liant pentru consolidarea acestor paliere și realizarea acestor obiective. Un mare învățat chinez spunea că orice drum de o mie de mile începe cu primul pas. Popoarele noastre au făcut acest pas la începutul anilor ‘50 și cred că acțiunea Casei Româno-Chineză va reprezenta un pas important pentru consolidarea prieteniei între popoarele noastre și realizarea obiectivelor economice.”
Fostul ambasador al României în RP Chineză, Ioan Donca, a prezentat participanților mesajul de felicitare transmis de președintele Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, doamna Li Shaolin. “Doresc ca, în numele Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, al Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu România, precum și al meu personal, să vă adresez cele mai calde felicitări. Între poporul chinez și poporul român există o veche prietenie tradițională. De-a lungul anilor, în pofida schimbărilor petrecute în plan internațional, cele două state și cele două popoare au menținut, dintotdeauna, relații de prietenie și de colaborare, pe baza celor cinci principii ale coexistenței pașnice, devenind prieteni și parteneri buni în toate vremurile, reprezentând, astfel, un excelent model pentru toate statele lumii. Constatăm cu multă plăcere că între China și România sunt, deja, stabilite relații de parteneriat și colaborare, schimburile din toate domeniile de activitate sunt încununate de rezultate fructuoase, iar legăturile pe plan local și cele între organizațiile neguvernamentale sunt tot mai puternice. Nutresc convingerea că înființarea Casei Dvs. va da un nou suflu schimburilor prietenești, neoficiale, dintre China și România, va fi în măsură să contribuie la consolidarea bazei sociale a prieteniei româno-chineze și, nu în ultimul rând, la aprofundarea prieteniei tradiționale și a cunoașterii reciproce dintre popoarele chinez și român. Asociația noastră este gata să stabilească și să dezvolte relații strânse de colaborare pe termen lung, este dornică să dezvolte schimburi prietenești, să promoveze cooperarea în diferite domenii de activitate și să depună eforturi susținute pentru a îmbunătăți continuu sfera amplă a parteneriatului și colaborărilor dintre China și România în vederea dezvoltării relațiilor chino-române în mod sănătos, stabil și pe termen lung, pentru ca cele două popoare să se bucure de o prietenie care să dăinuie peste timp. În încheiere, urez anticipat mult succes lucrărilor conferinței de înființare a Casei Româno-Chineze și realizări tot mai mari în opera nobilă consacrată prieteniei româno-chineze, menită să aducă numeroase beneficii celor două popoare. Urez angajaților Casei multă sănătate și success în activitatea pe care o desfășoară! Cu multă considerație, Li Shaolin, președintele Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu străinătatea.”
Domnul ambasador Romulus Budura
“Stimată doamnă ambasador, Huo Yuzhen, stimați înalți demnitari ai României, stimați participanți la acest eveniment memorabil în evoluția relațiilor româno-chineze. În 1950, acum mai bine de 60 de ani, într-o dimineață de noiembrie, coboram din tren în gara Beijing, acum sediu al Muzeului Căilor Ferate Chineze. Trăiam un evenimen crucial în viața mea, dar și unul important în evoluția relațiilor româno-chineze. Sosea în China primul grup de tineri români care urmau să studieze în universități chineze. De atunci până astăzi am trăit multe evenimente importante în viața mea, asociate cu evoluția îmbucurătoare a raporturilor româno-chineze. Astăzi îmi este dat să trăiesc din nou asemenea eveniment, deoarece Conferința Națională a Casei Româno-Chineze este o împrejurare semnificativă în evoluția, din zilele noastre, a raporturilor româno-chineze. Asumarea de către societatea civilă din România a misiunii de a facilita și promova contactele, schimburile și cooperarea între cele două națiuni este un act grăitor pentru gândirea politică românească, sensibilă la prefacerile și mutațiile ce se petrec în lume și la vocația viitoare a prieteniei și colaborării dintre România și China. Urez din toată inima succes după succes acestei gândiri! Întotdeauna îmi va face plăcere evocarea istoriei relațiilor româno-chineze din ultimele decenii și îmi va stârni un puternic sentiment de mândrie măiestria și dedicația cu care liderii noștri au știut să confere acestor relații calitatea de relații model între state, optând pentru relevanța convingătoare a învățămintelor istoriei, pentru principiile de drept, pentru moralitatea internațională, pentru solidaritatea între națiunile care își respectă interesele legitime. Totodată, mă simt dator să recunosc importanța de netăgăduit a sloganului ce circulă în RP Chineză din ce în ce mai larg, și anume: Să ne străduim să ținem pasul cu vremea! Fără îndoială, acele virtuți care au aureolat relațiile româno-chineze, între care încrederea reciprocă și solidaritatea necondiționată, se cer a fi evocate mereu și mereu, dar totodată se impune o examinare cuprinzătoare și profundă a temeiurilor și motivațiilor de fond ale dezvoltării relațiilor româno-chineze în condițiile lumii de astăzi, în condițiile situațiilor concrete ale celor doi parteneri, România și China. Edificați asupra acestor temeiuri și motivații, vom ști mai bine, mai eficient și în corelație cu lumea ce se prefigurează, să promovăm contactele, schimburile și cooperarea dintre cele două state, prietenia și solidaritatea dintre români și chinezi. Socot că activitatea Casei noastre comune trebuie să înceapă prin această examinare, și să continue prin valorificarea disponibilităților tuturor colaboratorilor ale căror calificare, competență, autoritate și influență sunt de notorietate publică și al căror atașament la rațiunea de a fi a Casei noastre Româno-Chineze este cert. Se cuvine, cred, în această împrejurare festivă, să adresăm felicitări celor ce au făcut posibilă înregistrarea în evoluția relațiilor româno-chineze a acestui eveniment important și să ne exprimăm speranța în bilanțuri an de an mai bogate ale activității noastre, a tuturor. Este de datoria noastră să evidențiem disponibilitatea doamnei ambasador Huo Yuzhen, a Ambasadei RP Chineze, în a concura la reușitele activității Casei și a le exprima înalta noastră apreciere și sincerele noastre mulțumiri. Vedem în aceasta proba grăitoare a forței tradițiilor relațiilor noastre de prietenie de-a lungul deceniilor trecute. Să fie această inițiativă lansată într-un ceas bun! Am să-mi permit să folosesc câteva minute spre a da citire unui text pe care un invitat al Casei Române-Chineze care se află acum la summitul de la Seul – este vorba de domnul ambasador Viorel Isticioaia Budura – l-a adresat acestei conferințe. În ciuda absenței, vă rog să transmiteți participanților și organizatorilor asigurarea susținerii mele constante și a încrederii că aceste eforturi substanțial cristalizate în angajamentul colectiv al membrilor și susținătorilor Casei Româno-Chineze vor produce mult doritul și îndreptățitul rezultat al dinamizării legăturilor și schimburilor dintre tradiționalii parteneri, România și China, așa cum este dorit și așteptat de cetățenii ambelor națiuni. Mult success reuniunii! Viorel Isticioaia-Budura.”
Academician Răzvan Theodorescu
“Domnule președinte Iliescu, doamnă ambasador, doamnelor și domnilor. Există în viață coincidențe care tepun pe gânduri. Acum câteva luni, colegul meu de liceu, profesorul Mircea Ifrim, aflat aici, în prezidiu, venea și îmi vorbea despre Casa Româno-Chineză când eu tocmai soseam de la un congres mondial de istorie de la Amsterdam, unde secția pe care o coordonam eu organizase o dezbatere despre sud-estul European și China. Alți colegi ai mei, în special cei americani și olandezi din alte secții, comentau relațiile Europei cu China. Iar concluzia acestui congres a fost aceea că următorul congres mondial al istoricilor trebuie să se organizeze în China, și acolo va avea loc. Vă dați seama că în momentul în care profesorul Ifrim venea să-mi propună să ader la această idee, și chiar să-mi facă onoarea să-mi sugereze că aș putea coordona zona de știință, învățământ și cultură, răspunsul meu a fost, într-o secundă, da. Noi toți admirăm politica Chinei. Domnul președinte Iliescu ne-a vorbit, aici, ca un cunoscător, ca un trăitor al unor experiențe foarte frumoase. Noi toți admirăm ceea ce înseamnă economia Chinei. Noi toți știm că, în momentul de față, între China și Statele Unite există marea concurență care s-ar putea să nu se încheie în favoarea statelor Unite, spre binele nostru, al tuturor, pentru că două mari puteri care se întrec fac, până la urmă, un bine umanității. Dar ceea ce înseamnă cultura chineză pentru Europa și pentru români, trebuie spus întotdeauna. Doamnelor și domnilor, China este, din evul mediu și până în epoca modernă, pentru europeni, modelul înțelepciunii, lumea lui Confucius, lumea aceea care ar fi trebuit recreată în Europa. Cine mai știe că, pentru români, China era o prezență intelectuală, la nivelul elitelor, acum 300 de ani. Mulți știu despre Milescu. Puțini știu că Vasile Lupu își făcea un palat, la Iași, împodobit – după cum spune Miron Costin – cu cinii. Ce sunt ciniile? Ciniile sunt podoabe chinezești aduse prin intermediul imperiului otoman, de mare frumusețe, de mare modernitate. Doamnelor și domnilor, Casa Româno-Chineză va fi pentru intelectualii noștri, cu siguranță, un pol de atracție. Sunt convins că și alți colegi, membri ai Academiei, vor veni spre această instituție pentru că știm ce înseamnă China, ne aducem aminte ce a fost în anii 60, generația mea își amintește că o anumite liberalizare a lumii comuniste românești s-a datorat și raporturilor înțelepte cu China. Noi trebuie să nu uităm nimic din trecutul nostru, nici lucrurile rele, dar nici lucrurile bune, iar China este, cu siguranță, un capitol luminos al istoriei noastre. Vă mulțumesc!”
Vișoianu, vicepreședinte al Casei Româno-Chineze
“…S-au spus aici o mulțime de lucruri despre istoria relațiilor româno-chineze, a fost evocat Nicolae Milescu, care acum peste 300 de ani era fascinat de ospitalitatea chinezească și de cultura pe care a descoperit-o acolo.
Eu am să vorbesc despre viitor. Pentru că relațiile care s-au stabilit între România și China în acești 63 de ani sunt niște relații care s-au bazat în mod fundamental pe legătura dintre oameni. Aceste schimburi, care au început în anii 50, au stat la baza dezvoltării și consolidării acestor relații și, dacă anul 2011 a fost declarat anul tineretului UE-China, iar acest lucru a fost materializat printr-un protocol semnat de domnul Wang Xiao, președintele Federației tuturor tinerilor din China și de doamna comisar pentru cultură și tineret Androulla Vassiliou, din cadrul Comisiei Europene, anul 2011 fiind un an plin de evenimente și ca urmare a acestui an, 2012 a fost declarat anul multiculturalismului UE-China, care, deasemenea, va avea un set întreg de proiecte.
Comisia Europeană chiar finanțează și, împreună cu Casa Româno-Chineză, vom face o aplicație către Comisia Europeană, alături de partenerii noștri din China, de Federația tineretului chinez, pentru a stabili un început de schimburi între tineri, dând o importanță cuvenită educației, culturii, multiculturalismului și pregătirii tineretului. Este de așteptat și de dorit ca să începem recrearea acestor relații prin intermediul tinerei generații. Cred că această nouă etapă în relațiile noastre, între relațiile dintre România și China, se va baza, în mod fundamental, pe aceste schimburi, pe care cred căa avem obligația și misiunea de a le susține, de a trimite câți mai mulți tineri în China, ca să studieze, ca să învețe și ca să cunoască și de a invita câți mai multi tineri din Republica Populară Chineză să vină aici. Mileniul trei va fi, indiscutabil, unul al comunicării și din acest punct de vedere am convingerea că actul de cultură va fi deopotrivă monedă de schimb și, bineînțeles, hrană pentru spirit.”
Gabriel Ghelmegeanu, vicepreședinte al Casei Româno-Chineze, președinte al Camerei de Comerț România-China
“Excelența voastră, doamnă ambasador,
Excelența voastră, domnule președinte Iliescu,
Doamnelor și domnilor,
Noi trebuie să învățăm, în special, din ceea ce nu am reușit să realizam în cadrul relațiilor noastre cu China. Avem foarte multe asemănări, avem o distanță foarte mare între cele două țări, dar asta nu ne desparte, ci pot să consider că ne apropie.
Un proverb chinezesc, pe care trebuie să-l luăm foarte mult în considerare, spune că “prietenul cel mai bun este prietenul de departe”. Aceasta este esența relației dintre România și China, două țări pe două continente diferite, care în decursul istoriei s-au ajutat în momente grele.
Această prietenie solidă, care ne-a călăuzit și la Camera de comerț România-China, se poate face azi pe o bază economică foarte solidă. Trebuie să vedem compatibilitățile, să învățăm din experiențele care nu s-au realizat, din părțile negative, atât ale noastre, cât și a părții chineze. Este important ca să fie cunoscute insuccesele unor firme chinezești, care au încercat să intre în Europa. E important să vedem cum putem să conlucrăm, iar această relație economică, care din nefericire astăzi se bazează aproape exclusiv pe acțiunile de import-export, să se transforme într-o acțiune de proiecte economice.
Nu ne sperie acest deficit al balanței de plăți dintre România și China. Acest deficit se regăsește și în relația Chinei cu Statele Unite, în relația cu Uniunea Europeană, care este principalul partener al Chinei. Noi trebuie să învățăm din ceea ce fac colegii nostri din UE, să vedem de ce Germania reușește, de ce Franța reușește, de ce vecini, precum Ungaria, care a devenit placa turnantă a comerțului și investițiilor chineze în zonă – reușește, precum și prietenii noștri de la sud – bulgarii, care au realizat proiecte de colaborare economică.
Numai cu ajutorul tuturor vom reuși. Să ne propunem la început pași mici, să dovedim seriozitate, pragmatism și să finalizam. Așteptăm din partea dumneavoastră toate sugestiile, propunerile, să le dezbatem, iar pe cele mai bune să putem să le promovăm împreună.”