Casa Romano-Chineză incearcă să vină in sprijinul membrilor săi printr-o sinteza referitoare la agricultura Chinei si interesul crescut al tării pentru agricultura ecologică.
China este cel mai mare producător și consumator de produse agricole din lume și are aproximativ 300 de milioane de oameni care lucreaza în industria agricola, majoritatea in ferme de dimensiunea celor din SUA. Practic, toate terenurile arabile sunt folosite pentru culturi alimentare. China este cel mai mare producător de soiuri diverse, de la legume si fructe, pește și crustacee, cereale și produse din carne, dar si de culturi nealimentare, asa cum vom vedea mai jos. Recoltele sunt mari datorită cultivării intensive, iar China speră să crească în continuare producția agricolă prin stocuri de plante îmbunătățite, îngrășăminte și tehnologie, in ciuda suprafaței agricole, relativ mica.
In ultimii ani China a dezvoltat programul Green Food în care produsele sunt certificate pentru aportul redus de pesticide în Green Food Grad A și Grad AA. Acest standard Green Food AA a fost aliniat cu standardele internaționale IFOAM pentru agricultura ecologică și a stat la baza cererii si expansiunii rapide a agriculturii ecologice în China.
Producția de alimente ecologice din China a cunoscut o cerere pe masura datorita pieței interne în plină expansiune, dar si din cauza problemei sporite de siguranță alimentară. Guvernul chinez a oferit diverse politici și sprijin financiar pentru dezvoltarea sectorului organic, insă, pentru piata externa, acolo unde produsele alimentare sunt mai putin controlate, exportă produse fără certificare ecologica si in unele cazuri, contrafăcute. În ultimii ani, producția ecologică necertificată în diverse forme, cum ar fi permacultura și agricultura naturală este, de asemenea, în curs de dezvoltare în China. Începând cu 2011, China a fost atât cel mai mare producător, cât și cel mai mare consumator de produse agricole din lume.
Inainte de a vorbi de Agricultura, trecem in revistă cateva date generale despre economia si industria Chinei. Despre China stim ca este cea mai mare economie din lume, dacă ne referim la paritatea puterii de cumpărare, cu un PIB de cateva zeci de trilioane de dolari. În ultimele decenii, economia Chinei a înregistrat cea mai rapidă rată de creștere din lume, cu o medie anuală de 10% înregistrată în ultimii 30 de ani. China este cel mai mare exportator de mărfuri din lume, cu exporturi în valoare de trilioane de dolari. Țara este cel mai mare producător mondial a peste 220 de tipuri de produse industriale, inclusiv vehicule și computere, a declarat un oficial la o conferință de presă organizată pentru a marca aniversarea a 100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Chinez la Beijing. Han Wenxiu, oficial al Comitetului Central pentru Afaceri Financiare și Economice remarca ca in primele zile ale înființării Republicii Populare Chineze, țara nu putea produce nici măcar un tractor. China a devenit singura țară din lume care are toate categoriile industriale enumerate în clasificarea industrială a Națiunilor Unite, a spus Han.
Țara asiatică are, de asemenea, una dintre cele mai mari piețe de consum din lume și este al doilea cel mai mare importator de bunuri din lume. Este cea mai mare națiune comercială din lume și joacă un rol proeminent în comerțul internațional. China este cel mai mare beneficiar al investițiilor străine directe din lume începând cu 2020, cu intrări de 163 de miliarde de dolari si are cea de-a doua cea mai mare investiție străină directă către exterior – 136,91 miliarde USD, doar pentru 2019, după Japonia, cu 226,65 miliarde USD pentru aceeași perioadă. Începând cu 2022, China era a doua în lume ca număr total de miliardari. Potrivit Global Wealth Report 2019 – Credit Suisse Group, China a depășit SUA în bogăția primelor zece procente din populația lumii si are cele mai mari rezerve valutare din lume, în valoare de 3,1 trilioane de dolari, iar dacă includem activele străine ale băncilor comerciale de stat ale Chinei, valoarea rezervelor Chinei crește la aproape 4 trilioane de dolari.
Marea majoritate a importurilor Chinei constau în materii prime pentru industria grea, mașini și echipamente de înaltă tehnologie, majoritatea provenind din țările dezvoltate, în primul rând din Japonia, Germania și Statele Unite. La nivel regional, aproape jumătate din importurile Chinei provin din Asia de Est și de Sud-Est, iar aproximativ o pătrime din exporturile Chinei merg către aceleași destinații. Aproximativ 80% din exporturile Chinei constau în produse de larg consum, majoritatea fiind textile și echipamente electronice, restul fiind produse agricole și chimice. Din cele mai aglomerate cinci porturi din lume, trei sunt în China.
Deficitul comercial al Romaniei cu China a atins la sfârșitul anului 2008, 1,34 miliarde dolari. Conform mediafax.ro, importurile din China au avut o pondere de 5-6 % din totalul importurilor, pe cand exporturile catre China au reprezentat aproximativ 1% din total, in 2019. China este, în relaţia cu România, pe locul 17 la export şi pe locul cinci la import, dar provoacă, asemenea anilor din urmă, cel mai mare deficit comercial – 22% din deficitul din 2020 (4 mld. de euro din aprox. 18 mld. de euro). Conform adevarul.ro – “2007, anul invaziei investițiilor chineze, 19 oct 2006” – in iulie 2006, domeniile către care erau îndreptate cu precădere cele 8.447 de societăți cu capital chinez înmatriculate în România erau comerțul cu ridicata – 79%, comerțul cu amănuntul – 10%, industrie – 7%. În acelasi an, 61% din produsele contrafăcute existente pe piața românească au provenit din China. Printre cele mai mari investiții chineze în România se numără producătorul de țigări Sinoroma (36 milioane euro) și producătorul de biciclete Eurosport DHS (6 milioane de euro). Conform oec.world “ în 2021, China a exportat de 6,89 miliarde USD în România, principalele produse exportate fiind pompele de aer (321 milioane dolari), echipamente pentru telecomunicatii (242 milioane dolari) și plăci de circuite imprimate (138 milioane dolari), iar România a exportat de 1,57 miliarde de dolari în China. Principalele produse pe care România le-a exportat în China au fost rulmenți cu bile (214 milioane dolari), lemn tăiat (145 milioane dolari) și sârmă din oțel inoxidabil (127 milioane dolari). În ultimii 26 de ani, exporturile Chinei către România au crescut cu o rată anuală de 16,3%, de la 137 milioane USD în 1995 la 6,89 miliarde USD în 2021, iar exporturile României către China au crescut cu o rată anualizată de 7,07%, de la 265 milioane USD în 1995 la 1,57 miliarde USD în 2021.”
Conform aceleiasi surse ” în aprilie 2023, China a exportat de 664 de milioane de dolari și a importat de 266 de milioane de dolari din România, rezultând o diferenta de balanță comercială de 398 de milioane de dolari. Între aprilie 2022 și aprilie 2023, exporturile Chinei au crescut cu 123 milioane dolari (22,8%) de la 540 milioane dolari la 664 milioane dolari, în timp ce importurile au crescut cu 28,7 milioane dolari (12,1%) de la 237 milioane dolari la 266 milioane dolari. În aprilie 2023, exporturile de top ale Chinei către România au fost echipamente telefonice (33,7 milioane dolari), pompe de aer (23,4 milioane dolari), reactivi de laborator (21,7 milioane dolari), calculatoare (17,4 milioane dolari) și corpuri de iluminat (16,4 milioane dolari), în principal provenite din provinciiile Zhejiang (156 milioane dolari), Guangdong (134 milioane dolari), Jiangsu (132 milioane dolari), provincia Shandong (41,9 milioane dolari) și provincia Shanghai (30,9 milioane dolari), în timp ce destinațiile importurilor au fost în principal în provincia Shandong (64,4 milioane dolari), Shanghai (61,4 milioane dolari), Liaoning (32,6 milioane dolari), Beijing (24,6 milioane dolari) și provincia Jiangsu (17 milioane dolari). În aprilie 2023, cele mai importante importuri ale Chinei din România au fost autovehicule – piese și accesorii (51,7 milioane USD), plăci electrice (32 milioane USD), rulmenți cu bile (17,1 milioane USD), lemn tăiat (14,5 milioane USD) și termostate (12,9 milioane USD).
Înca din 2017, China are mai multe întreprinderi de stat decât orice altă țară și cele mai multe întreprinderi de stat dintre marile companii naționale. Wendy Leutert scrie in “CPC Futures The New Era of Socialism with Chinese Characteristics” de Frank N. Pieke, Bert Hofman. Singapore: National University of Singapore Press. 2022. p. 138: „Întreprinderile de stat contribuie la veniturile guvernelor centrale și locale prin dividende și taxe, susțin ocuparea forței de muncă urbane, mențin prețurile cheie ale inputurilor la un nivel scăzut, canalizează capitalul către industriile și tehnologiile vizate, sprijină redistribuirea sub-națională către provinciile mai sărace din mijlocul și vestul Chinei și sprijină bugetul statului ca raspuns la dezastre naturale, crize financiare și instabilitate socială.”
Nu este de neglijat faptul ca întreprinderile de stat din China joaca un rol important îndeplinind funcții importante spre beneficiul statului. În 2019 întreprinderile de stat au reprezentat peste 60% din capitalizarea de piață a Chinei, completate de întreprinderile private interne și străine, conform Hissey, Ian (17 December 2019). “Investing in Chinese State-Owned Enterprises”. insight.factset.com. Întreprinderi de stat chineze au generat 40% din PIB-ul Chinei de 15,98 trilioane de dolari SUA (101,36 trilioane de yuani) în 2020. La sfârșitul anului 2019, activele totale ale tuturor întreprinderilor de stat din China, inclusiv ale celor care operează în sectorul financiar, au atins 58,97 trilioane USD. 91 dintre aceste întreprinderi de stat sunt in selecta lista a companiilor ”2020 Fortune Global 500”, conform Tjan, Sie tek (18 August 2020). “The Biggest but not the Strongest: China’s place in the Fortune Global 500” csis.org – 19 October 2020. Potrivit Fortune Global, dintre cele mai mari 500 de companii din lume, 145 au sediul în China. Începând cu 2022, China găzduia 351 din cele mai mari companii listate, după venituri (Fortune Global 2000), ocupând locul al doilea la nivel global. China găzduiește, de asemenea, peste două sute de startup-uri tehnologice private (companii tehnologici), fiecare cu o evaluare de peste 1 miliard de dolari, cel mai mare număr din lume.
Circulatia banilor chinezilor din afara Chinei este gestionata de Banca Chinei (BOC), care are sucursale în mai multe țări. Alte instituții financiare care sunt cruciale includ Banca de Dezvoltare a Chinei (CDB), care finanțează dezvoltarea economică și dirijează investițiile străine, Banca Agricolă a Chinei (ABC), care asigură sectorul agricol, China Construction Bank (CCB), care este responsabilă pentru capitalizarea unei părți din investiția totală și pentru furnizarea de fonduri de capital pentru anumite întreprinderi industriale și de construcții și Banca Industrială și Comercială a Chinei (ICBC), care efectuează tranzacții comerciale obișnuite și acționează ca o bancă de economii pentru public. China a inițiat înființarea Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură în 2015 și a Fondului Drumul Mătăsii în 2014, un fond de investiții al guvernului chinez pentru a stimula investițiile și pentru a oferi sprijin financiar în țările de-a lungul One Belt, One Road.
Industria grea este de departe cea mai mare industrie din China, reprezentând 46,8% din PIB-ul țării, ceea ce este atribuit investițiilor intense ale Chinei în industriile sale grele, țara trecând de la a fi un jucător la scară mică în producția globală la cel mai mare producător, depășind Statele Unite, care dețineau această distincție timp de peste un secol. China a folosit mai mult ciment în trei ani, între 2011 și 2013, decât consumul cumulat al SUA în întregul secol al XX-lea. Producția totală a industriei grele din China este echivalentă cu 19,8% din producția globală totală.
China este primul producător mondial de ciment, oțel și îngrășăminte chimice. Dintre cei mai mari zece producători de oțel din lume, șase au sediul în China, producția anuală de oțel a țării de 683 de milioane de tone, fiind cea mai mare din lume. China are, de asemenea, cea mai mare producție mondiala de textile de bumbac, producția de textile reprezentând 10% din producția industrială brută a țării. China este al treilea mare producător de automobile din lume, după SUA și Japonia, exportul anual de automobile fiind estimat la 70 de miliarde de dolari. Sectorul auto a cunoscut o creștere dramatică în ultimele decenii. Producția din China este echivalentă cu peste 20% din producția globală totală, inclusiv prductia de automobile, nave, locomotive, textile, îngrășăminte și electronice, etc.
Dupa industria grea urmeaza mineritul, industria energetica si Agricultura, o industrie majoră în economia Chinei, țara fiind atât cel mai mare consumator, cât și cel mai mare producător de produse agricole din lume. Conform worldatlas.com, China poate asigura hrana populației (estimată la 20% din populația globală) în ciuda faptului că doar 15% din pământul său este potrivit pentru cultivare. Cea mai importantă cultură produsă în China este orezul, dar tara este cunoscută în mod tradițional pentru acvacultura si pescuit, de neegalat în ceea ce privește dimensiunea și întinderea pescadoarelor, fiind de asemenea, cel mai mare producător de păsări de curte, ouă și porci, dar și cu efective considerabile de oi și vite. Creșterea animalelor constituie a doua componentă ca importanță a producției agricole.
Progresând către o societate de servicii cu rapiditate, China rămâne un producător agricol major, mai ales când vine vorba de culturi de câmp și fructe. În sezonul de recoltare 2020/21, Departamentul Agriculturii al Statelor Unite prevede că 37% din arahide și 29% din orezul mondial vor fi recoltate în China, precum și 23% din bumbac, 22% din porumb și 18% din grâu. Acest lucru face din China cel mai mare producător de arahide, orez și grâu din lume și al doilea cel mai mare producător de porumb, după Statele Unite, și de bumbac, după India. China produce, de asemenea, aproape trei sferturi din grapefruit-urile, perele și mandarinele din lume, 69% din oferta globală de piersici și nectarine, 54% din toate merele și 46% din productia de struguri de masă. De asemenea, țara produce a doua cea mai mare cantitate de rapiță din lume (19%), după Canada si 47% din nucile din lume.
Conform FAO – China production in 2018, in 2018 China era cel mai mare producător mondial de orez (212,1 milioane de tone), de grâu (131,4 milioane de tone), de cartofi (90,2 milioane de tone), de pepene verde (62,8 milioane de tone) si pepene galben (12,7 milioane de tone), de tomate (61,5 milioane de tone) si de castraveți/murături (56,2 milioane de tone), de cartofi dulci (53,0 milioane de tone), de mere (39,2 milioane de tone) si pere (16,0 milioane de tone), de vinete (34,1 milioane de tone), varză (33,1 milioane de tone) si ceapă (24,7 milioane de tone), de spanac (23,8 milioane de tone), conopidă și broccoli (10,6 milioane de tone), de usturoi (22,2 milioane de tone), de fasole verde (19,9 milioane de tone), sparanghel (7,9 milioane de tone), de mandarine (19,0 milioane de tone) si grapefruit (4,9 milioane de tone), de morcovi (17,9 milioane de tone), arahide (17,3 milioane de tone), struguri (13,3 milioane de tone), mazăre (12,9 milioane de tone), dovleac (8,1 milioane de tone), prune (6,7 milioane de tone), ciuperci și trufe (6,6 milioane de tone), curmal (3,0 milioane de tone), căpșuni (2,9 milioane de tone), kiwi (2,0 milioane de tone), castan (1,9 milioane de tone), dar si de ceai (2,6 milioane de tone de la 41,000 tone in 1949), tutun (2,2 milioane de tone de la 43,000 tone in 1949), hrișcă (1,1 milioane de tone) pe lângă producțiile mai mici de alte produse agricole, deloc de neglijat, bumbac (17,7 milioane de tone de la 444 mii de tone in 1949), ovaz (1 milion de tone), soia (14,1 milioane de tone), sfecla de zahăr (12 milioane de tone de la 191 mii de tone in 1949), lămâie (2,4 milioane de tone), ananas (1,5 milioane de tone).
Tot in 2018, China a fost al doilea cel mai mare producător global de porumb (257,1 milioane de tone), rapiță (13,2 milioane de tone), banane (11,2 milioane de tone), portocale (9,1 milioane de tone), mango (inclusiv mangosteen și guava) (4,8 milioane de tone).
Aceste eforturi au dus insa la reziduurile excesive de pesticide, igiena scăzută a alimentelor, aditivii nesiguri, contaminarea cu metale grele și alți contaminanți, ca in 2008 cand mulți copii s-au îmbolnăvit din cauza consumului de produse lactate contaminate cu melamine, utilizarea abuzivă a medicamentelor de uz veterinar, alimente pentru câini contaminate cu melamine și fructe de mare contaminate cu substanțe cancerigene. Toate acestea au dus la restricții comerciale cu unele națiuni precum Japonia, Statele Unite și Uniunea Europeană, precizeaza Fengxia Dong si Helen H. Jensen in “Choices Article – Challenges for China’s Agricultural Exports: Compliance with Sanitary and Phytosanitary Measures”, Choices Magazine. 1st Quarter 2007, Vol. 22.
Aproximativ o zecime din terenurile agricole din China sunt contaminate cu metale grele, potrivit Ministerului Protecției Mediului din Republica Populară Chineză citat de Reuters in 6 November 2011 – “Heavy metals pollute a tenth of China’s farmland-report.” Raportul, emis de Ministerul Protectiei Mediului, a numit cadmiul, nichelul, zincul, plumbul, pesticidele si arsenicul drept poluanti de top. Exista o ingrijorare tot mai mare, atat din partea guvernului, cat si a publicului, ca industrializarea rapida a Chinei provoaca daune ireparabile mediului, iar „studiul a aratat ca este greu sa fii optimist cu privire la starea solului la nivel national”, a declarat ministerul intr-o declaratie pe site-ul sau. O analiza a statului a evidentiat un grad de poluare mediu sau sever pe suprafete care totalizeaza 3,4 milioane de hectare, a declarat secretarul de stat Wang Shiyuan, citat de publicatia International Business Times in 2014. De atunci îngrijorarea privind situaţia suprafeţelor agricole este însă în creştere, ca urmare a informaţiilor din presă si retelele de socializare privind recolte contaminate. Un teren agricol contaminat se poate reface intr-un timp cuprins intre 10 si 30 de ani, spun specialistii.
De asemenea, problemele de mediu, inundațiile, seceta și eroziunea reprezintă amenințări serioase la adresa agriculturii în multe părți ale țării. Distrugerea in masa a pădurilor a făcut loc unui program de reîmpădurire care sa dovedit inadecvat, iar resursele forestiere sunt destul de mici. Principalele păduri se găsesc în Munții Qin și munții centrali și pe Platoul Yunnan-Guizhou. Deoarece sunt inaccesibile, pădurile Qinling nu sunt lucrate intens, iar o mare parte din lemnul țării provine din Heilongjiang, Jilin, Sichuan, Yunnan și din import.
Conform wikipedia.org, din 2000, epuizarea principalelor acvifere din China a dus la o scădere generală a producției de cereale, transformând China într-un importator net. Tendința de dependență a Chinei de alimente importate este de așteptat să se accelereze pe măsură ce deficitul de apă se înrăutățește datorită suprautilizarii râurilor, lacurilor și acviferelor utilizate pana la epuizare, jumătate din suprafata totala agricola a Chinei fiind irigată. Cercetătorul Lin Erda a declarat o scădere estimată de 14% până la 23% până în 2050 din cauza penuriei de apă și a impactului schimbărilor climatice. Resursele de apă ale Chinei sunt, de asemenea, limitate, deoarece are doar 6% din aprovizionarea cu apă a lumii. Cel putin 60% dintre rezervele subterane de ape ale Chinei au atins un nivel de poluare atat de ridicat incat nu mai pot fi consumate, adancind problemele ecologice grave cu care se confrunta aceasta tara, anunta agentia chineza de presa Xinhua citata de stiintasitehnica.ro. Acelasi raport mai arata ca 16% din teritoriul Chinei este afectat de poluare extrema, suprafetele cultivabile poluate atingand 25% din totalul terenurilor agricole. Problemele devin cu atat mai grave cu cat, spre exemplu, in orasul Lanzhou, populatia depinde doar de apa imbuteliata, dupa ce s-a descoperit ca rezervele locale de apa au fost infestate cu benzene precizeaza ecomagazin.ro.
Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vietii sau functia naturala a ecosistemelor (organismele vii si mediul in care traiesc). Chiar daca uneori poluarea mediului inconjurator este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi eruptiile vulcanice, cea mai mare parte a substantelor poluante provine din activitatile umane. China degajă un sfert din emisiile globale de gaze cu efect de seră cu 9 tone echivalent CO2 [tCO2e] pe an, depășindu-le pe cele ale Uniunii Europene (7,6 tCO2e), dar rămân ușor sub media Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) ( 10,7 tCO2e) și cu mult sub media Statelor Unite (17,6 tCO2e).
Potrivit “United Nations World Food Program”, în 2003, China a hrănit 20% din populația lumii cu doar 7% din terenul arabil al lumii. China ocupă primul loc la nivel mondial în ceea ce privește producția agricolă și, ca urmare a factorilor topografici și climatici, doar aproximativ 10-15% din suprafața totală a terenului este potrivită pentru cultivare. Pentru comparație, China are cu 30% mai multă producție agricolă decât Statele Unite, în ciuda faptului că are cu 15% mai puțină suprafață agricolă.
O analiză a The Wall Street Journal, preluată de Rador, arată că, China a achiziționat terenuri agricole în țări precum SUA, Franța și Vietnam, etc. Gigantul alimentar WH Group din Hong Kong a cumpărat, în 2013, Smithfield, cel mai mare producător de carne de porc al Americii, și peste 59 084 de hectare de teren agricol în Missouri. Tot atunci, Xinjiang Production and Construction Corps cumpăra 9% din terenul agricol al Ucrainei, celebru pentru fertilitatea lui, reprezentând 5% din teritoriul țării, printr-o concesiune pe 50 de ani.
Între 2011 și 2020 China și-a trecut în proprietate aproape 7 milioane de hectare de teren agricol, pe tot cuprinsul pământului. Comparativ, companiile britanice au cumpărat în total mai puțin de 2 milioane, în vreme ce americanii și japonezii au cumpărat mai puțin de 1 milion, scrie The Wall Street Journal. Analiștii spun ca aceste achizitii, mai ales in zona Africii, unde sute de mii de hectare sunt cultivate pentru a produce ulei de palmier, cultură care distruge pădurile, sau folosite pentru cresterea animalelor care apoi sunt exportate, nu sunt sustenabile și nici înțelepte, mai ales in tari cu penurie de alimente de bază.
Datorită urbanizării accelerate și unei clase de mijloc în creștere, cu venituri și niveluri de consum în creștere, Asia este, de asemenea, regiunea cu cea mai rapidă creștere din lume pentru alimente alternative si ambalate, ca să nu mai vorbim de amploarea sa. „Asia are 4,7 miliarde de guri de hrănit”, a spus Jun Saplad, vicepreședinte senior al companiei Asia, Taste & Beyond, cu sediul în Singapore. „Aceasta reprezintă 60% din populația globală și numai în China și India este aproape 3 miliarde.” El incearca sa dezvolte piata alternativa de carne.
Partea asiatică a pieței alternative a cărnii valorează în prezent doar în jur de 1 miliard de dolari, estimează Saplad, dar datorită populației tinere, cu o conștientizare crescândă cu privire la impactul alegerilor lor culinare asupra climei, el estimează că s-ar putea extinde de cinci ori în următorul deceniu. Saplad consideră că firmele chineze au potențialul de a deveni furnizori importanți de alternative de carne pe bază de plante și pentru restul lumii, inclusiv pentru SUA și Europa. „De fapt, vedeți mari companii globale, care investesc în China pentru consumul intern al Chinei – precum și pentru exporturi”, a spus el.
Una dintre problemele majore ale omenirii acestui secol este falsificarea produselor alimentare. Scandalurile din China din ultimul deceniu – de la lapte praf, la carne, bauturi, miere de albine, orez si alimente contrafăcute au atras atentia devenind un subiect fierbinte pe piata coruptă a lucrurilor contrafăcute și contaminate.
De 15 ani, o firma fondata in New York, de Mitchell Weinberg, care spune că frauda alimentara „este omniprezenta, este în toate grupurile de alimente și este orice îți poți imagina”, dezvoltă markeri moleculari și amprente genetice pentru a ajuta la autentificarea produselor naturale și la sortarea alimentelor autentice de falsuri. O altă abordare pe care o urmăresc companiile folosește tehnologia digitală pentru a urmări și înregistra proveniența alimentelor de la fermă la farfurie.
„Frauda alimentară este o problemă globală serioasă”, a declarat Maggie Zhou, director general al Alibaba în Australia și Noua Zeelandă. „Acest proiect este primul pas în crearea unui cadru respectat la nivel global care protejează reputația comercianților de produse alimentare și oferă consumatorilor mai multă încredere pentru a cumpăra alimente online.”
„Consumatorii vor să știe de unde provin produsele”, a spus Shaun Rein, directorul general al China Market Research Group, citând sondajele efectuate de consultanța din Shanghai cu consumatori și operatori de supermarketuri.
„Aceasta nu este o problemă chineză – este o problemă globală”, a spus Yongguan Zhu, director general al Institutului de Mediu Urban, parte a Academiei Chineze de Științe, finanțată de stat. „Ceea ce trebuie să facem este să ne consolidăm reglementările pentru a îmbunătăți transparența administrației, de exemplu, schimbul de informații.”
Zhu spune că “blockchain-ul” ar putea juca un rol important în îmbunătățirea trasabilității. Baza sa de date de înregistrări poate fi construită ca un lanț și nu poate fi întreruptă sau reordonată fără a întrerupe întreaga conexiune. China și-a consolidat legea privind siguranța alimentară în 2015, ca răspuns la valul de scandaluri. Falsificatorii și manipulatorii de alimente se confruntă cu pedepse mai dure, inclusiv pedepse cu închisoarea în unele cazuri, iar peste 800 de milioane de dolari au fost cheltuiți pentru a angaja mai mult personal pentru siguranța alimentelor și pentru a consolida instalațiile de monitorizare, potrivit unui raport din aprilie al Institutului Paulson, un think tank din Washington. Luna trecută, Beijingul a subliniat autorităților necesitatea de a fi directe în dezvăluirea problemelor legate de siguranța alimentelor.
„Frauda alimentară va exista întotdeauna”, a spus Yongning Wu, om de știință șef la Centrul Național China pentru Evaluarea Riscurilor pentru Siguranța Alimentară, administrat de guvern. În timp ce autoritățile din China s-au alăturat luptei globale împotriva flagelului, Wu nu vede că problema dispare. „Putem dezvolta doar tehnologie pentru a o detecta”, a spus el. „Cu toate acestea, producătorii de alimente false își vor actualiza întotdeauna tehnologia pentru a evita inspecțiile.”
Provocările pentru China – „fabrica lumii” – sunt deosebit de vaste din cauza dimensiunii sale, a populației, a diviziunilor administrative cu mai multe straturi și a „dorinței infractorilor de a exploata fiecare colț pe care îl pot pentru a face bani”, a spus. Michael Ellis, care a condus până în octombrie unitatea Interpol de trafic de mărfuri ilicite.
La Interpol, Ellis, un fost detectiv de la Scotland Yard din Londra, a fost implicat în „Opson”, o operațiune care a dus la confiscarea a peste 10.000 de tone de alimente și 1 milion de litri de băuturi false periculoase în mai multe țări – peste 50 de țări. Fără o prezență care să lupte, frauda alimentară la nivel global „va exploda”, a spus Ellis citat de bloomberg. „Va continua să crească și cine știe unde va duce.”
t.h.