Dialog RCI – Li Ming: Când e nevoie, chinezul şi românul se ajută

Dialog cu diplomatul chinez Li Ming: Când e nevoie, chinezul şi românul se ajută reciproc

Bună ziua, domnule Li Ming şi vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să stăm de vorbă la emisiunea Cultura Chinei într-o ceaşcă, la Radio China Internaţional. Aş dori să începem dialogul nostru, spunându-mi, mai întâi, câţi ani aţi stat în România şi ce a însemnat pentru dvs. această perioadă?

Mulţumesc pentru invitaţie! Sunt şi eu onorat să fiu, aici, într-un dialog cu dvs. şi să vorbim despre România şi despre viaţa şi activitatea mea desfăşurată cu România şi în România. De fapt, destinul cu România a început în urmă cu peste 40 şi ceva de ani, în anul 72, când am fost selecţionat de instituţia în care lucrez acum, în colaborare cu Universitatea de Limbi Străine nr. 2 din Beijing şi de atunci am început destinul cu România. Am făcut studii de un an la Beijing, mai întâi, un an şi jumătate la Beijing, pe urmă am mers în România şi am făcut studii de perfecţionare a limbii române, mai întâi la Craiova, un an de zile, după aia un an şi ceva de zile la Universitatea din Bucureşti. Pe urmă, în 75 m-am reîntors în ţară şi m-am angajat în instituţia în care lucrez până în ziua de astăzi, de la care m-am şi pensionat.

Şi ce a însemnat acea perioadă în care aţi stat în România pentru dvs., cum o vedeţi acum?

De fapt, la început, nu ştiam noţiuni despre România. Pentru mine, totul era zero. Iar acum, după această perioadă de timp, cât am lucrat, am trăit şi în România, am început să cunosc, să înţeleg, să iubesc această ţară, pe care o consider ca al doilea sat natal, a doua patrie maternă. Cu studii şi cu cele trei mandate am trăit, am stat vreo 16 ani în România, se poate spune că întreaga tinereţe, aproape întreaga viaţă am dedicat-o pentru a cunoaşte România mai întâi şi pe urmă pentru a intensifica relaţiile de prietenie şi de colaborare, deci o perioadă importantă din viaţa mea.

De ce limba română?

În anul 72, după Revoluţia culturală, care încă nu se terminase, era o lipsă de translatori, de cunoscători de toate limbile străine în China şi atunci prin aprobarea guvernului şi a preşedintelui Mao Zedong de atunci, am fost selecţionaţi de instituţia în care am lucrat, în colaborare cu Universitatea de Limbi Străine nr. 2 din Beijing. Pe urmă, am început studierea limbii române, mai întâi, în China.

E grea limba română?

Nu este grea, pentru că dacă îţi place, te interesează şi depui efort pentru aşa ceva, nu e grea. Dar tehnic, trebuie să spun că fără o pregătire pentru limbi străine e mai greu, pentru că în cazul meu, înainte de a face limba română, făcusem deja câţiva ani limba rusă. Aşa că la trecerea la română, mi-a fost mai uşor. Dar cu timpul, cu cât îţi place mai mult limba română, cu cât îţi place mai mult România, cu atât îţi place mai mult să vorbeşti şi să scrii limba română.

Cum ar descrie România diplomatul Li Ming?

Odată cu trecerea timpului, cunoştinţele mele asupra României sunt din ce în ce mai bogate şi din ce în ce mai profunde. Eu aş putea spune că România este o ţară frumoasă, bogată, cu oameni harnici, ospitalieri şi are un mare potenţial de dezvoltare. Bogată, în sensul că are toate reliefurile, are toate bogăţiile care există în alte ţări, minereuri, apă minerală, producţii agricole, ş.a.m.d. Bogată în sensul peisajelor naturale. România are toate formele, de la munţi, la mare, câmpie, şes. Ceea ce există şi în ţările vestice există şi în România. Dar ceea ce nu există acolo, există în România. Sunt foarte multe tradiţii, foarte multe culturi acolo. Dacă mergi în România, peste tot, oriunde ajungi, poţi să afli ceva, ceea ce nu ai descoperit data trecută.

Cum ar descrie românii diplomatul Li Ming?Cum sunt românii pe care i-aţi cunoscut dvs.?

În aceşti 40 şi ceva de ani, am făcut prietenie cu foarte mulţi români. De la studenţie până în ziua de astăzi, de la clasa politică până la oamenii de rând. Din toate categoriile de oameni, aş putea spune. Aprecierile sunt foarte multe. Dar după obiceiul chinezesc n-aş vrea să spun aici şi dacă prietenii şi ascultătorii vor să afle aşa ceva, pot găsi acele aprecieri pe Facebook. Folosesc tot timpul şi Facebook şi what’up şi aprecierile sunt acolo. Dar, în general, românii mă consideră ca un prieten al României, un prieten de nădejde, un om activ în a promova relaţiile de prietenie dintre cele două popoare, prietenia cu România şi sunt mândru de acest lucru.

Ce locuri aţi vizitat în România, în perioada şederii dvs. acolo şi care dintre acestea v-au lăsat cele mai adânci sentimente?

Ar trebui să mă întrebaţi unde n-am fost.

Atunci unde n-aţi fost?

Pentru că în cei 40 de ani, cu toate ocaziile, de studii, de a sosi delegaţii, de a merge privat, am fost aproape în toate colţurile din România. Aşa că, numai în judeţul Bistriţa nu am fost, dar în afară de asta am fost cred că în toate judeţele. Impresiile sunt foarte plăcute. Eu aş putea spune că toate judeţele din România şi oraşele, municipiile din România, sunt specifice, fiecare, în felul lui. De exemplu, Suceava are atâtea mănăstiri şi peisaje naturale. Şi judeţul Sibiu, de asemenea, este renumit prin cultura tipică a zonei. Braşovul la fel. De asemenea şi alte judeţe – Aradul, Satu Mare ş.a.m.d. Deci aş putea spune că toate judeţele îmi plac şi, de fiecare dată, merg cu multă plăcere în fiecare judeţ, invitat sau neinvitat, privat sau la invitaţia cuiva. Aşa că se poate spune că impresiile sunt foarte plăcute despre România.

Vă rog să-mi spuneţi câteva din cele mai frumoase amintiri pe care le aveţi din România. Sau o întâlnire care v-a marcat în mod special.

Amintirile sunt foarte multe, din mai multe domenii. Dar aş vrea să menţionez nişte lucruri care m-au impresionat foarte mult moral. În ultimul mandat când am ajuns la ambasadă, erau mulţi chinezi care erau nevoiţi să vină în România din cauza unor contracte eşuate, nu ştiu cu cine. Mulţi chinezi, muncitori care tot timpul, ziua şi noaptea au stat în faţa ambasadei. Dar românii, informaţi despre acest lucru, mulţi s-au dus acolo cu mâncare, cu apă, cu sfaturi, un semn de solidaritate, de a-i ajuta, de a-i sprijini pe chinezi. Aşa că, asemenea lucruri sunt foarte multe. De exemplu, dacă mergi pe stradă şi ceri ajutor să faci ceva, imediat se apropie un domn, un copil, o doamnă şi întreabă dacă ai nevoie de ajutor, văzând că eşti chinez. În cariera mea, la începutul anilor 90 când ajutam la un caz în colaborare cu poliţia, poliţistul respectiv a văzut că o doamnă a venit din China şi este într-o situaţie grea şi a scos bani din buzunar şi a ajutat-o, în condiţiile de atunci, poliţistul nu era bogat, avea şi două fetiţe şi o familie de întreţinut. Dar din simpatie, din nevoia de a ajuta pe cineva, a oferit acel ajutor. Deci, asemenea lucruri sunt foarte multe şi din aceste lucruri se poate concluziona că între cele două popoare există o prietenie, o simpatie puternică şi când e nevoie, chinezul sau românul se ajută reciproc. Aceste lucruri m-au impresionat foarte mult şi, totdeauna, eu rămân mişcat faţă de asemenea lucruri şi, totdeauna, este un stimulent pentru mine să lucrez cu românii şi să-i ajut pe români să facem ceva.

Ce le spuneţi prietenilor dvs. chinezi despre România?

Este o ţară bogată, cu oameni deschişi şi ospitalieri, prieteni faţă de chinezi. Spre deosebire de alte state din alte regiuni, românii sunt, mie mi se pare, cei mai prietenoşi şi ţin cel mai mult la chinezi. Aşa că, să meargă acolo, să facă turism, să viziteze România, să facă prietenie cu români şi, totodată, de ce nu, să investească în România. România are nevoie de o piaţă imensă, condiţiile sunt foarte bune şi avantajele sunt foarte multe, aşa că este mai bine să meargă acolo să investească. În momentul de faţă, operează în România foarte multe companii chineze din mai multe domenii – infrastructură, construcţia de locuinţe, de protecţia mediului ş.a.m.d. Aş vrea să meargă cât mai multe acolo şi să desfăşoare colaborare reciproc avantajoasă în folosul celor două popoare.

Cum este bucătăria românească şi cum v-aţi adaptat la stilul de a găti al românilor?

La început, când eram student nu eram obişnuit cu mâncărurile româneşti. Când intram la cantină, simţeam că era mai greu, că mirosea a altceva, mai ales caşcavalul, brânza. Dar cu timpul, sunt din ce în ce mai mult adaptat cu bucătăria românească şi când nu e ceva, ţi-e dor de ele. De exemplu, sarmalele, ciorba, ciorba de burtă, de vită, sunt foarte multe elemente care îţi plac şi de câte ori de duci acolo vrei să mănânci şi dacă nu ai, ţi-e dor de ele.

De fapt, vroiam să vă întreb dacă aveţi un preparat culinar românesc care vă lipseşte, acum, în China?

Micii şi sarmalele, mai ales de la prietenii sau restaurantele unde asemenea lucruri sunt foarte bine pregătite îţi fac poftă. Vinurile, de exemplu. Vinurile româneşti sunt foarte bune. Aşa că eu sunt şi un promotor foarte activ pentru ca firmele din România să exporte cât mai multe vinuri în China. Că e lipsă şi e nevoie.

Domnule Li Ming, care sunt elementele culturale care apropie poporul român de cel chinez?

Cele două popoare, deşi aflate la distanţe geografice foarte mari, vreo 10.000 de km, foarte multe concepţii despre viaţă, despre relaţiile interumane şi foarte multe datini şi obiceiuri sunt la fel. Cu cât stai mai mult în România, cu atât impresia şi concluzia este mai puternică. De exemplu, în relaţiile cu prietenii români. Dacă oferi o mâncare într-o cutie, când o primeşti înapoi, vine cu mâncare, nu goală. Şi am întrebat o dată – de ce nu-mi dai cutia din plastic goală, de ce cu lucruri? Zice că nu e frumos. Mai sunt şi alte obiceiuri care ne apropie foarte mult. La fel şi în relaţiile cu prietenii sunt foarte multe obiceiuri care ne apropie. Un alt element este că pe Facebook au apărut foarte mult timp similitudini din culturi care leagă cele două popoare. De exemplu, Muzeul de Istorie de la Piatra Neamţ, Cucuteni, un cercetător, nu ştiu, chinez sau român a pus două poze cu obiecte de ceramică din Cucuteni şi dinastia Shang din China, dar desenele foarte similare, asemănătoare, nu faci deosebirea care este din România şi care este din China. Aşa că, încă de atunci există nişte puncte comune care ne leagă. Mai este şi altceva. Acum se vorbeşte tot mai mult şi se lucrează la iniţiativa guvernului chinez de a construi „O centură, un drum”. Din cercetările făcute de istorici a ieşit la iveală că, pe vremuri, cândva, România a fost în Drumul Mătăsii, de la Constanţa până la Satu-Mare. Aşa că, se poate spune că, demult, cândva, cele două popoare s-au întâlnit şi au convieţuit foarte bine şi au rămas nişte obiceiuri foarte comune. Poporul român şi poporul chinez sunt două popoare care se iubesc reciproc, se simpatizează reciproc şi se ajută reciproc şi sper ca în viitor, aceste legături, această prietenie, aceste sentimente prieteneşti să caracterizeze în continuare relaţiile dintre cele două popoare.

Şi la final, vă rog să ne spuneţi ce-i doriţi României …!

Eu spun mereu un lucru la toate interviurile şi la toţi românii – Sper ca România să se dezvolte aşa cum a spus Eminescu, România mare, mare viitor. Cu toate problemele şi dificultăţile care există în România, sunt convins că românul o să le depăşească şi să atingă scopurile pe care le are, ca ţară, ca naţiune, ori ca om. Sper ca România să fie dezvoltată, bogată, puternică, independentă şi demnă. Şi asta este dorinţa sinceră pe care o port faţă de România, ca România să meargă împreună cu China spre vârfurile tot mai înalte, ca oamenii să trăiască la fel, să lucreze la fel şi să fie fericiţi în măsură egală.

Vă mulţumim pentru acest dialog, vă mulţumim pentru că iubiţi România şi vă mai aşteptăm îm emisiunea noastră!

Vă mulţumesc pentru invitaţie şi cu multă plăcere o să mai vin să purtăm acest dialog sau, cum se spune în limba română, la taifas.

Nina F. Gherman

Radio China Internaţional – secţia română

Beijing, 15 martie 2017
http://romanian.cri.cn

Scroll to Top