Saptamana trecuta am avut onoarea sa-l avem ca oaspete pe Ștefan Dumitrache, manager la Muzeul Municipal Curtea de Arges.
Acesta, insotit de doamna Gabriela Petrescu ne-a marturisit intenția mai veche de a realiza, impreuna cu colaboratorii media din China, un film documentar despre legăturile dintre China imperială și lumea bizantină și adiacentă, despre influența chineză în dezvoltarea Europei și necesitatea cunoașterii istoriei ce ne leagă. Toate pornind de la o fresca veche de 800 de ani din Biserica Domnesca de la Curtea de Arges care infatiseaza un chinez.
Dumnealor consideră că, prin aducerea la cunoștința publicului românesc si nu numai, pot să atraga atenția asupra avansului tehnologiei chineze, asupra cunoștințelor extraordinare pe care le deținea această țară.
La rugamintea Casei Romano-Chineze domnul Stefan Dumitrache a facut urmatoarea documentare intitulata “Un chinez la Curtea de Argeș”:
“Cum intri în Biserica Domnească de la Curtea de Argeș vei observa pe inelul median o pictură de secol al XIV-lea, înfățișând viața și minunile Sfântului Ierarh Nicolae, patronul bisericii și al orașului. Dacă urmărim firul poveștii, în colțul dinspre sud-vest, ne atrage atenția o frescă neobișnuită, în care apare un personaj aparent nepotrivit cu firul epic al întregului inel. Despre ce este vorba?
Un personaj, parcă rupt de la curtea imperială chineză și transpus direct în lumea grecească a Imperiului Roman de Răsărit, cunoscut de noi ca Imperiul Bizantin. Inițial, această frescă era considerată o reprezentare a poveștii a trei generali salvați de la moarte de Sfântul Ierarh Nicolae. Prezența, însă, a personajului îmbrăcat în ținută orientală i-a determinat pe specialiști să caute și altă explicație, iar aceasta este surprinzătoare. Scena a fost redenumită ”Ora de muzică” și are legătură cu semnele făcute de cei trei învățăcei în fața ierarhilor bisericii.
Teologul și specialistul în muzică veche, doctor Codruț Scurtu, consideră că acest personaj este un maestru al muzicii care a adus din China la Constantinopol sistemul muzical modern chinezesc. El crede că cei care i-au învățat pe bizantini măsura în muzică sunt chinezii și datorită lor s-a schimbat sistemul de notare muzicală în lumea constantinopolitană. Gândiți-vă ce impresie a făcut acest maestru al muzicii venit din China imperială dacă un zugrav de biserici din Constantinopol a considerat necesar să îl imortalizeze în fresca bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș.
Se vorbește cu mare ușurință despre mileniul negru al Evului Mediu în Europa. Cu toate acestea, în lumea constantinopolitană, el nu a existat. Lumea grecească aflată la capătul de apus al Drumului Mătăsii, prin permanentă legătură cu lumea arabă și lumea chineză, s-a dezvoltat în permanență, atât în plan material, tehnologic, cât și cultural. Știm că doi călugări greci au furat din China secretul mătăsii, aducând în toiegele lor primii viermi.
Apariția califatului arab a întrerupt inițial legăturile lumii bizantine cu cea chineză, dar ulterior arabii devenind marinari iscusiți au intensificat legăturile dintre Europa și China prin intermediul lor. Dinamismul negustorilor arabi i-a impresionat pe chinezi astfel că, după secolul al IX-lea, chinezii încep să construiască flote de negoț care, încet-încet, vor monopoliza comerțul cu mirodenii din Asia de sud-est. Marele avantaj era dat de cunoștințele avansate de astronomie și matematică, esențiale în navigarea pe mare. Cucerirea Chinei de către dinastia Yuan nu a redus volumul comerțului pe mare, ci l-a amplificat. În acele vremuri, la curtea imperială, marinarii arabi erau ajutați să învețe astronomia și matematica pentru a călători mai ușor pe mare. Cunoștințele astronomice se vor dezvolta puternic în secolul al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, când chinezii vor dobândi cunoștințe avansate despre durata zilei, a anului, fazele lunii, dar și elipsa pământului. Toate aceste cunoștințe vor fi valorificate de curtea imperială chineză o dată cu alungarea dinastiei Yuan și instalarea dinastiei Ming. Deși primii doi împărați au fost interesați de navigație și au sprijinit-o, apogeul aventurii maritime chineze va fi atins în timpul celui de-al treilea împărat Ming care va trimite către Apus uriașele flote ale comorilor, conduse de amiralul musulman, eunucul Zheng He. Expedițiile lui Zheng He vor da un impuls fără precedent dezvoltării Europei. Dacă lumea constantinopolitană, prin contactul ei permanent cu China, cunoaște nu mai puțin de 3 renașteri – macedoneană, comnenă și paleologă -, Europa apuseană nu cunoscuse nimic similar. Sosirea chinezilor în Marea Roșie, în Sultanatul Mameluc, îi pune în contact direct cu marinarii venețieni, genovezi și toscani.
Spre deosebire de Europa, unde cunoașterea anumitor tehnologii era ținută secretă și transmisă din generație în generație, în China apăruseră adevărate enciclopedii care prezentau pe larg descoperirile chinezilor în agricultură, matematică, astronomie, tehnologie militară, tehnologia hârtiei și tiparului, muzicii și multe altele, la care orice chinez avea acces. Ajunse în mâinile europenilor sub formă de cadouri și însoțite de o emigrație greacă spre Italia, vor pune bazele a ceea ce astăzi definim ca Renaștere Italiană. O dată cu aceasta, Europa va progresa rapid, ajungând în secolul al XIX-lea prima putere tehnologică a lumii. Putem spune, fără teama de a greși, că datorăm dezvoltarea tehnologică și culturală a Europei accesului la marea învățătură din China imperială, dar și marilor învățați ai lumii grecești.
Biserica Domnească de la Curtea de Argeș reprezintă o realizare specifică Renașterii Paleologe, apărută în lumea Bizantină la sfârșitul secolului al XIII-lea și materializată prin Mănăstirea Cora din Constantinopol. Pictura de al Chora, Decani și Gracanica, Curtea de Argeș și Boiana, Kalenic și Sopocani, Ravanica și Studenica arată avansul Europei de Răsărit în pictură de cel puțin 100 de ani față de Europa de Apus. Argeșenii s-au simțit mereu legați de miraculoasa lume a Chinei, acest lucru materializându-se la începutul anilor 70 în construcția unei fabrici de porțelan, folosindu-se asistența chineză.
Chiar dacă astăzi aceasta nu mai există, argeșenii își amintesc cu nostalgie acele vremuri și păstrează în casele lor obiecte fabricate acolo.
Toți cei care vizitează Curtea de Argeș și văd fresca amintită la început înțeleg că puntea realizată peste spațiu și timp între China și Argeș este și trebuie folosită ca bază a apropierii între popoarele noastre și ca rampă de lansare a cunoștințelor chinezești în România.”