Considering a ‘Chinese Element’ in Southeast Europe before the 2nd Millennium BC
Part of: Society for American Archaeology 2015 Conference
This panel considers the origin, context, production, and circulation of painted pottery from Northwest China with broad perspectives. Used by people of varied backgrounds and in different contexts, these objects are dated around 8000 to 2000 years ago, from the Neolithic through Early Iron Age. Today, many museums throughout the world hold these ancient pots in their collections. Previous studies provide limited knowledge beyond chronological typologies of vessel forms and decorations. With new methods and data, participants of this panel develop and rethink hypotheses of population movement, cross-regional connection, material exchange, technological diffusion, stylistic imitation, and cultural identity behind these well known objects. New studies consider the ceramics as well as other findings, such as millet, textiles, leather vessels, and cowrie seashell. As comparable motifs can be noticed among painted pottery from China, Central Asia, Southeast Europe, and Southeast Asia, the geographic scope of discussion includes China and other regions of the Eurasian Continent in regional and cross-regional perspectives.
Evidence of millet in Europe before 2000 BC has invited questions about its material culture context, possibly related with external regions such as China. This study compares the matrial assemblages of distinctively painted pottery vessels associated with findings of millet in different regions, such as the Cucuteni-Tripolye Culture of Southeast Europe, the Anau Culture of Central Asia,and the Majiayao Culture of China. These painted pottery vessels have been argued to be similar to each other, resonant with the geographical distribution of millet across Eurasia.
My lecture looks at the millet evidence in relation to the technologies and artistic styles of painted pottery traditions, clarifies their chronological relationships, and considers if the geographic spreads of millet and specific painted pottery traditions were indeed correlated. I will discuss to what extent the pottery types are similar or different, homologous or analogous, and chronologically congruent or incompetible. I additionally will present findings of millet impressions on the Cucuteni pottery that contributed significant new informaiton.
SAA 2015 abstracts made available in tDAR courtesy of the Society for American Archaeology and Center for Digital Antiquity Collaborative Program to improve digital data in archaeology. If you are the author of this presentation you may upload your paper, poster, presentation, or associated data (up to 3 files/30MB) for free. Please visit http://www.tdar.org/SAA2015 for instructions and more information.
source: core.tdar.org, Author: Ting An, Year: 2015
Great Goddess Images and Figurines
Certain patterns on ceramic vessels and on figurines of early agricultural civilizations are referred to in contemporary litera- ture as “images of the Great Goddess”. Typically, the Great Goddess is drawn from broken lines; she has a human body with spread limbs. This pattern occurs frequently in ornaments of the European Cucuteni-Trypillia and the Chinese Yangshao archaeological cultures (Figure 1).
The pattern, which resembles a human figure, follows certain rules: the “body” is drawn as a rectangle with a central red line; the limbs also have a central red line. In fact, these patterns are not really so much images as they are symbols. Often, the pat- tern has no head, or replaces the head with other symbols (see below).
In the four cultures we are considering, this Great Goddess image has been strikingly consistent through seven or eight millennia, and it occurs thousands of miles apart. We see it in the Anasazi-Mogollon cultures (Figure 2).
In China, in the Majiayao-Yangshao culture, 2300-2050 BC (Figure 3), we see a head of the Great Goddess on ceramics pieces a thousand years older than an American pot with a similar motif. In Figure 3, we see not only a head but a symbol built into it; this symbol is called “Seeded soil”.
One pose of the Great Goddess reflects childbirth. It is found on many images, including those from the Lepenski Vir culture in the Balkans. In Figure 4 the Lepenski Vir Idol (upper (b)) is paired with an embossed female figure (a) from Yangshao- Machang culture; the two figures have arms and legs in nearly identical positions.
Similar images of the Great Goddess are spread from the Balkans to South East Asia, and strikingly similar figurines are found in pre-Columbian cultures in America (Figure 5).
Most of the figurines hold their hands on the stomach, and in all of them the mouth is open. All expose genitals, most of
(a) (b)
Figure 1. A vessel with the symbolic image of the Great Goddess from Cucuteni (a); a very similar image of the Great Goddess on the vessel from Yangshao (b).
(a) (b)
Figure 2. Image of the Great Goddess. Anasazi culture (a). Mogollon culture (b), 1000-1150 BC, North America.
(a)
(b)
Figure 3. Vessel from China (Yangshao) Gansu, culture Majiayao, Machang phase, 2300-2050 BC. The image below is a close-up of the head.
them have a symbol in a form of a letter M (or W) either carved or drawn in the collarbone area [not seen in the Figs here due to their small size, the reader is referred to (Mironova, 2013)]. It seems that Great Goddess figurines followed a common design.
source: A DNA Genealogy Solution to the Puzzle of Ancient Look-Alike Ceramics across the World, Anatole A. Klyosov, Elena A. Mironova, The Academy of DNA Genealogy, Newton, USA
Email: aklyosov@comcast.net
Received February 19th, 2013; revised March 24th, 2013; accepted April 16th, 2013
Read more:
https://books.google.ro/books?id=R645AAAAIAAJ&pg=PA201&lpg=PA201&dq=CUCUTENI++YANGSHAO&source=bl&ots=edYSSy7b8h&sig=Rx9enbJDWF-SaRdRYZGdJgRtcOg&hl=ro&sa=X&ved=0CDUQ6AEwBTgoahUKEwjH1pWjgMnHAhXGxRQKHfoxCNs#v=onepage&q=CUCUTENI%20%20YANGSHAO&f=false
Surpriză: UIMITOARELE asemănări dintre cultura CUCUTENI și cultura chineză YANGSHAO. Cine pe cine a influențat acum 6-7.000 de ani?
O altă mare enigmă a istoriei este născută de bulversanta asemănare dintre cultura Cucuteni, cea mai importantă cultură europeană a acelor vremuri, și cultura chineză Yangshao. Cele două culturi au fost contemporane (Cucuteni a evoluat între anii 5.000-3.500 î. Chr., în aceeași perioadă în care a ființat și Yangshao: 5.000-3.000 î. Chr.), iar dovezile istorice ne fac să credem că reprezentanții lor nu erau străini unii de alții, ba, mai mult, că aveau chiar relații comerciale și culturale.
Un lucru remarcabil de la prima vedere îl reprezintă faptul că ceramica celor două culturi se aseamănă uimitor de mult – simboluri, forme, culori atât de apropiate încât un nespecialist le-ar putea confunda cu ușurință. Să fie doar o misterioasă coincidență sau vorbim despre influențe concrete în ambele sensuri, ori măcar dintr-o direcție spre cealaltă?
Desigur, uriașa distanță dintre teritoriile ocupate de cele două civilizații ar putea să ne facă să credem că acest lucru nu era posibil acum 5-6-7.000 de ani. Să nu uităm însă că în urmă cu 2.000 de ani avem dovezi ale existenței Drumului Mătăsii, un drum comercial care lega China de Europa. Acest drum este considerat de unii cercetători, printre care și specialistul în preistorie André Leroi-Gourhan, un spațiu de schimburi între oameni încă din paleolitic, adică chiar dintr-o perioadă mai veche.
Ca o confirmare a acestei posibilități, în anul 2014, o descoperire de excepție făcută în România – scoaterea la lumină a unei locuințe pre-cucuteni, cu o vechime de aproximativ 7.200 de ani – a adus dovezi ale schimburilor comerciale dintre locuitorii de pe teritoriul României și cei din China…
Datorită excepționalei descoperiri de la Baia, în județul Suceava, o echipă de cercetători de la Universitatea din Cambridge a venit încă de anul trecut pentru a sprijini munca arheologilor români. Alături de arheologul Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovinei, echipa de la Cambridge urmărește să stabilească modul în care acum 6-7.000 de ani se făceau schimburi de cereale între Europa și Asia, dar în special între Europa și China. Martin Kenneth Jones, specialist în arheologia biomoleculară a cerealelor și-a început cercetările în China, unde a găsit cereale aduse în acele vremuri din Europa, în timp ce în Europa a identificat cereale aduse din China.
Jones, vorbind despre descoperirea de la Baia: „Credem care are legătură cu culturile agricole din China. Am fost interesați de zece ani de această dezvoltare și am început munca în China pentru a înțelege mai bine ce este cu aceste produse agricole, cereale. În acea perioadă, pe vremea migrațiilor, transportul nu era atât de simplu, iar cum s-a făcut acesta este interesant”. (Mediafax)
Iată că, din perspectiva specialiștilor, o relație între cele două culturi este posibă. Dincolo de dovezile arheologice care pun în evidență schimburi de cereale între cele două continente, asemănarea ceramicii celor două culturi este frapantă și ne vorbește despre legături deosebit de interesante.
În munca de comparare a ceramicii celor două culturi, am găsit o serie de evidente asemănări, o parte dintre acestea fiind expuse în acest articol. Ceea ce este deosebit de interesant este și faptul că anumite obiecte de cult cucuteniene seamănă izbitor cu Pagodele Chinezești care, la rândul lor, sunt construcții destinate vieții religioase…
Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm că două dintre cele mai importante simboluri ale spațiului Asiatic (și implicit ale Chinei) – Yin Yang și Svastica – au fost descoperite pe ceramică cucuteniană mai veche de 6.000 de ani. Chiar mai mult, pe teritoriul României, simbolul svasticii apare și în cultura Turdaș Vinca, cu o vechime de 7.500 de ani.
În acest context, ne putem întreba dacă nu cumva culturile neolitice dezvoltate într-un spațiu care înglobează și România de azi, au creat influențe până departe în Asia, acest spațiu carpato-danubiano-pontic fiind nu numai Vatra Vechii Europe, după cum spun unii cercetători străini, ci și un loc de unde au pornit spre Asia populații care stau și la baza unor culturi de pe acest continent…
Pentru că, să nu uităm câteva lucruri remarcabile despre cultura Cucuteni:
– A fost vârful cultural, economic și social al Europei timp de 1.500 de ani, între 5.000-3.500 î. Chr.;
– Cucutenienii aveau case cu etaj și case pe piloni;
– Locuințele lor, unele de până la 200 de mp, erau compartimentate, fiecare cameră având o utilitate specifică;
– S-au descoperit așezări de aproape 20.000 de case, aranjate planimetric, ceea ce arată o organizare socială foarte bine pusă la punct, sugerând existența unor proto-orașe;
– Pasta ceramică cucuteniană ca și pigmenții folosiți sunt de o calitate excepțională, foarte greu de atins și cu tehnologia de astăzi. Practic, pasta ceramică și culorile sunt foarte bine păstrate, chiar și după ce au stat în pământ 7.000 de ani;
– Cucutenienii foloseau cuptoare de ardere cu reverberație, o minune tehnică pentru acea perioadă;
– Cultivau aproape toate cerealele, vița-de-vie și diverși pomi fructiferi, aveau animale domestice…
În concluzie, avem aproape de noi o comoară culturală pe care statul român ar trebui să o valorifice la adevărata ei valoare. Peste toate, dovezile ne vorbesc despre legături și influențe uimitoare, la distanțe uriașe pentru acele vremuri. Cu timpul, poate că toți românii vor cunoaște istoria acestor locuri și o vor aprecia la adevărata valoare. Pentru că merită! Pentru că este și a noastră!
source:cunoastelumea.ro, Daniel Roxin, 13 mai 2015
