Un alt spectacol al Ancai Maria Colteanu in China

Regizoarea Anca Maria Colţeanu, membra activa a Casei Romano-Chineze are un nou spectacol in China – „Funcţionarul Destinului”. Dupa ce in 2007 a avut reprezentatii la Beijing si Shanghai cu ocazia  turneului romanesc de teatru ISAKC 2007 (India, Singapore, Australia, Korea, China),  organizat sub patronaj UNESCO si MAE, cu piesa “Lectia” (Eugen Ionescu), iar in 2012, in cinstea vizitei delegatiei Academiei Centrale de Drama din Beijing condusa de Xu Xiang (care a venit in Romania in vederea relocarii Secretariatului Permanent al catedrei UNESCO-ITI de la Bucuresti la Beijing) si in prezenta ambasadorulului Chinei,  a avut loc reprezentatia teatrala a piesei “Casa Bernardei Alba”, acum Anca, mai are o seară de teatru românesc la Beijing.

Impreuna cu Anca Maria Colteanu, Casa Romano – Chineza a ajutat o echipa de filmare din China sa realizeze doua filme in Romania

, iar de mai bine de un an lucram la un proiect cinematografic care sa reflecte viata doctorilor Bucur Clejan si Iancu in China, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Piesa de teatru „Funcţionarul Destinului”de Horia Gârbea, inclusă în repertoriul Teatrului Nottara din Bucureşti, a fost prezentată publicului chinez în cadrul manifestărilor organizate de Institutul Cultural Român din Beijing cu ocazia prezenţei României, în premieră, la Târgul Internaţional de Carte din Beijing, din acest an. Scriitorul român a făcut parte din delegaţia României la eveniment. La o seară de teatru românesc, care a avut loc la Centrul Cultural al Districtului Chongwen din Beijing, el a vorbit publicului chinez despre dramaturgia românească de astăzi şi a prezentat piesa sa „Funcţionarul Destinului”. „Sunt foarte bucuros că evenimentul acesta are loc, aici, la Beijing , aproape imediat după inaugurarea unui centru cultural, care este un pas extrem de important în relaţiile culturale dintre China şi România. Mă bucur că am ocazia să fiu, eu, aici, cu piesa mea, Funcţionarul Destinului, pe care o veţi vedea şi mulţumesc pentru asta foarte mult Institutului Cultural Român, preşedintelui său domnul Radu Boroianu, care el însuşi este regizor de teatru şi celor care au făcut posibilă această prezenţă şi în contextul Târgului de Carte de la Peking din acest an, în speţă domnului director aici de faţă, domnul Bogdan Popescu, directorul Centrului Naţional al Cărţii care a organizat standul nostru şi excelenţei sale domnului Constantin Lupeanu, directorul Centrului Cultural Român Beijing. Mulţumesc, de asemenea, echipei minunate care este în jurul domnului director Lupeanu şi îl ajută şi ne ajută şi face posibilă această întâlnire a noastră. Nu, în ultimul rând, ci poate chiar în primul rând, trebuie să vă mulţumesc dvs. tuturor celor care sunteţi aici prezenţi, în calitatea dvs. de spectatori. Literatura nu poate exista fără public. Teatrul nu poate exista fără public. Actorii, singuri pe scenă, nu pot face nimic, dacă nu au din partea cealaltă, ochii care îi privesc şi poate şi aplauzele pe care le primesc la sfârşit.”

În prelegerea sa, Horea Gârbea a vorbit, mai întâi, spectatorilor chinezi despre tendinţele principale din literatura română contemporană, concentrându-se în special asupra dramaturgiei.”E vorba aşadar de literatura română de astăzi, de dramaturgia română, literatură română care are, în momentul de faţă, o imensă diversitate, provenită din o grămadă de autori, o grămadă de cărţi apărute la foarte multe edituri şi în foarte multe reviste. Numeric, literatura română este foarte bogată. Nu înseamnă, însă, că neapărat această explozie numerică în ultimii 25 de ani, a fost urmată şi de o creştere valorică, nu în mod necesar numărul mare de autori şi de opere nu garantează, desigur, valoarea lor. Putem, totuşi, să vorbim despre o literatură destul de bogată şi de diversă, din care nici creaţiile valoroase nu lipsesc, indiferent de genul lor. Apar multe reviste acum şi pe Internet, sunt grupuri de scriitori români aflaţi în afara graniţelor ţării care îşi au propriile lor reviste şi propriile lor opţiuni şi promovează anumite valori literare, iar în acest context nu prea putem vorbi de curente estetice unitare în literatura română contemporană, însă se detaşează anumite valori. Multe dintre aceste cărţi au fost şi traduse în străinătate, unele dintre ele sperăm că vor fi traduse în viitor şi în China şi în limba chineză. Există un program derulat prin Centrul Naţional al Cărţii din ICR, care exact cu asta se ocupă, cu promovarea literaturii române în străinătate. Şi explozia de care vorbeam are rolul benefic de a încuraja foarte multă lume să se ocupe de literatură. Partea mai slabă este legată de difuzarea acestor cărţi, reviste, opere, în general, pentru că sistemele de difuzare în acest moment sunt relativ deficitare în România, pentru a nu mai vorbi de operele scrise în afara ţării în limba română, care circulă greu în interiorul ţării sau între comunităţi, comunităţi româneşti din ţări diferite. În ceea ce priveşte dramaturgia, în dramaturgie se manifestă acum în teatre, mai multe generaţii de autori. Teatrele au început, în urmă cu 25 de ani, prin a avea o anumită lipsă de încredere în dramaturgia românească. Foarte multă vreme şi tendinţa merge până în zilele noastre, au fost traduse multe opere date de dramaturgi străini clasici şi contemporani. S-au mai rejucat unele piese clasice româneşti, dar dramaturgia clasică contemporană nu s-a bucurat de atenţia foarte mare a regizorilor şi a teatrelor. Lucrul acesta se simte încă şi astăzi. Dramaturgii sunt, în general, nemulţumiţi de felul în care operele lor ajung pe scenă. Iar când ajung sunt uşor defavorizate faţă de operele clasicilor literaturii universale, Shakespeare, Ibsen, etc şi chiar faţă de autori contemporani din alte ţări. În acest moment, după 25 de ani de la această schimbare a paradigmei în literatura română, totuşi, există autori români jucaţi. Cel mai jucat dintre ei este Matei Vişniec, un român care trăieşte la Paris şi care a fost, şi din această cauză mai bine difuzat şi în afara ţării, dar paradoxal chiar şi în ţară, având prestigiul celui care vine din exterior şi, bineînţeles, şi valoarea lui intrinsecă. El fiind practic, în acest moment, considerat cel mai bun produs al dramaturgiei româneşti contemporane. Alături de el, însă, sunt şi mulţi alţii. Unii dintre ei, de asemenea, au revenit din străinătate pe scenele româneşti după ce părăsiseră ţara mai demult, dar aceştia nu au un succes comparabil cu al lui Matei Vişniec în România. În prezent, atât teatrele organizate de autorităţile municipale şi de stat, de Ministerul Culturii în speţă, cât şi teatrele independente, unele dintre ele, se întorc totuşi către textul românesc, către piesa contemporană mai ales de actualitate. Deci, curentul acela care avea piese esopice, piese metaforice, lasă loc în general unei abordări mai directe, mai apropiate de problemele concrete ale oamenilor care trăiesc în zilele noastre.”

Spectatorii chinezi au aflat de la Horea Gârbea că tema piesei sale, „Funcţionarul Destinului”, este una exploatată de scriitorii tuturor vremurilor, indiferent de limbă, cultură şi civilizaţie. „În acest context, piesa pe care o veţi vedea în continuare, Funcţionarul Destinului, este o piesă pe care am scris-o mai demult, când mi s-a părut că s-a schimbat ceva în contexul existenţei cuplurilor din România. Piesa a fost jucată de trei ori. Montarea pe care dvs. o veţi vedea este a treia montare la Teatrul Nottara din Bucureşti, cu actori foarte buni, sper că-i veţi aprecia şi ea vorbeşte despre problemele unui cuplu contemporan aflat într-o criză, într-un moment de criză după şapte ani de existenţă împreună. Avem un bărbat, un om de afaceri de succes, care se numeşte Fred. El este sigur de el, sigur şi de fidelitatea soţiei lui. Dar această soţie care se numeşte Cleo este o persoană dilematică, insuficient de mulţumită de ceea ce primeşte de la Fred în schimbul fidelităţii ei. Sigur, Fred are argumentele lui. Trebuie să muncească, trebuie să aducă bani, trebuie să fie activ. Cleo are şi ea argumentele ei. O soţie trebuie să primească atenţie, afecţiune şi chiar prezenţa soţului ei în fiecare zi. E un moment de ruptură între ei şi s-ar putea să se termine totul destul de prost. Dar apare un personaj misterios, eu l-am făcut cât mai misterios. Nu are nume în piesă, se numeşte Străinul, care prin intervenţia lui, spunând fiecăruia dintre soţi altă poveste despre sine şi ei află şi de la un telefon că s-ar putea să fie ceva foarte rău cu acest Străin, s-ar putea să fie chiar un ucigaş, acest necunoscut reuşeşte să îi pună din nou împreună, deci să sudeze din nou cuplurile. Funcţionarul spune eu sudez şi repar destine. Şi spune că pentru ei a avut o singură zi, ziua în care se întâmplă acţiunea, acţiunea piesei se petrece într-o singură zi şi s-ar putea ca acest misterios Străin care este ce spune sau este cu totul altcineva, poate fi doar o farsă, în orice caz reuşeşte cum veţi vedea să refacă un cuplu aflat după şapte ani de căsătorie într-un moment de posibilă ruptură. Aceste lucruri se întâmplă în România. Piesa a fost aleasă de regizoare tocmai din acest motiv. Actorii s-au înrolat foarte bine, crezând şi ei în piesă din acest punct de vedere, că prezintă nişte realităţi adevărate sub forma aceasta uşor metafizică a apariţiei unui Străin. El este Străinul, personajul de care orice cuplu poate într-un moment de criză existenţială să aibă nevoie. S-ar putea ca fiecare dintre noi să ne dorim ca Funcţionarul Destinului să ne acorde o zi din timpul său.”

Piesa a fost vizionată pe suport dvd, în limbile română şi chineză, avându-i în distribuţie pe actorii Dani Popescu, Vali Pena, Dan Bordeianu, muzica Ovidiu Savu Ioniţă, regia Anca Maria Colţeanu. Chinezii prezenţi în sală au fost plăcut impresionaţi. „Este frumoasă. Performanţa actorilor este vie şi relaxantă. Este o piesă de teatru la scenă mică şi m-a impresionat”, spune Wang. „Tema acestei piese este clasică. Şi conţinutul acesteia a fost aranjat creativ. M-a impresionat foarte mult partea legată de acel Străin. Este foarte interesant. Pe lângă aceasta, din punctul meu de vedere, piesa de teatru ne sugerează cum să tratăm problemele din viaţă sau pe cele emoţionale”, afirmă Lin. „Noi am vizionat o piesă românească de teatru. Dramaturgul a studiat ştiințele tehnice, dar a devenit, ulterior, scriitor şi dramaturg şi a creat o serie de piese de teatru. Piesa de astăzi este considerată de dramaturg una dintre cele mai reuşite dintre creaţiile sale. Această piesă, cu o temă contemporană, a fost prezentată pe scenele din România de trei ori. Dramaturgul reflectă, prin această piesă, relațiile de familie şi relaţiile dintre soţ şi soţie, manifestând sentimente de înţelegere asupra vieţii. Din punctul de vedere al dramaturgului, fiecare ţară, fiecare naţionalitate, are caracteristici proprii, dar există totuşi şi lucruri comune. Acestea sunt legăturile sufleteşti. Prentru a-şi manifesta ideile, dramaturgul a utilizat unele mijloace şi metode moderne în reprezentaţie. România are un nivel înalt în domeniul cultural şi artistic, în special în teatru. Asociaţia Scriitorilor şi Artiştilor şi Asociaţia de prietenie cu străinătatea din China au trimis delegaţii în vizită în România, care au avut schimburi şi cu dramaturgi români. Astăzi, am văzut o piesă la scenă mică, cu doar trei actori. Dar performanţele lor sunt mari. Asociaţia de prietenie cu străinătatea din China sprijină schimburile culturale dintre cele două ţări, acestea contribuind la înţelegerea reciprocă a celor două popoare. De altfel, arta nu are frontiere”, a declarat pentru Radio China Internațional, vicepreşedintele Asociaţiei de Prietenie China-România, Wang Tieshan.

Horea Gârbea este doctor în inginerie civilă, cadru didactic universitar. În domeniul literar a debutat, în 1982, cu poezie. După 1989 a avut o activitate intensă de publicist şi autor de literatură. A publicat poezie, proză, teatru, critică literară şi teatrală, eseuri. În total, 15 piese reprezentate în România, Anglia, Franţa şi Serbia . Este membru al Uniunii Scriitorilor şi al UNITER, al PEN Club România. De asemenea, el a tradus în română şi a adaptat pentru scenă numeroase piese din literatura universală. A publicat peste 30 de volume de literatură originală şi de traduceri. Textele sale au fost traduse în mai multe limbi. A obţinut numeroase premii literare. În perioada 2003 – 2013, a fost preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. În prezent, e preşedintele Filialei Bucureşti-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor Români. A reprezentat România la festivaluri internaţionale de literatură.

Source: romanian.cri.cn, Felicia Nina Gherman, 17.9.2015

Scroll to Top