„Tabloul se numeşte „Tânără ţigancă”. Noi, chinezii, îl numim „Fetiţa cu eşarfă”. Îmi amintesc că primul tablou pe care l-am imitat este tocmai acesta, al lui Nicolae Grigorescu din România, când aveam 15 ani. Parcă era ceva aranjat de Dumnezeu.”
Aceste cuvinte emoţionante au fost rostite de pictorul şi scriitorul chinez, Wang Chuan, în timpul unei prelegeri despre arta plastică din România, pe care a susţinut-o la Institutul Cultural Român de la Beijing. Artistul chinez a vizitat acum 10 ani România şi va ajunge acolo şi anul acesta. Wang Chuan este membru al Asociaţiei Artiştilor Chinezi, membru al Uniunii Scriitorilor din China şi vicepreşedinte al Federaţiei Literaturii şi Artei din oraşul Zhenjiang, provincia Jiangsu. La sediul Institutului Cultural Român, situat într-o clădire modernă şi impresionantă din capitala Chinei, Wang Chuan a spus că a început să picteze în anul 1974. Lucrările sale au fost expuse în peste 10 ţări, inclusiv România, fiind conservate şi la diferite galerii de artă sau colecţionari individuali din ţară şi de peste hotare.
Picturile lui murale, care acoperă peste 6.000 de mp, se găsesc în hoteluri, clădiri guvernamentale, la bănci, obiective turistice, parcuri şi în alte locuri publice. A creat şi peste 20 de sculpturi de mari dimensiuni. Este primul pictor chinez care a organizat o expoziţie de pictură în România. Este primul scriitor chinez care a scris despre România şi primul chinez căruia i-a fost decernat „Premiul de aur pentru realizări remarcabile” în Hunedoara. El a intrat în contact cu pictura în ulei şi arta plastică românească la vârsta de 15 ani. Primul tablou pe care a ales să-l imite aparţine pictorului român, Nicolae Grigorescu. Tabloul se numeşte „Tânără ţigancă”. (…)
„Parcă era ceva aranjat de Dumnezeu”, mărturiseşte Wang. După părerea lui, pictura în ulei şi arta plastică din România se află în primele locuri în rândul ţărilor est-europene, cu excepţia Rusiei. Nici în Polonia, nici în fosta Cehoslovacie sau în fosta Iugoslavie şi nici în Bulgaria nu au apărut mari pictori precum în România.
„O să vă vorbesc, acum, despre arta plastică. Arta plastică în România este la un nivel superior, având origini în Franţa şi Italia. Cel mai cunoscut pictor român se numeşte Nicolae Grigorescu.” (…) „Interesant este faptul că pictorii români au influenţat arta plastică din China. În anii 60, în România erau doi mari pictori, Nicolae Grigorescu şi Corneliu Baba. După ce lucrările lor au fost expuse în China, mulţi artişti chinezi au început să le asimileze stilul. Chiar şi astăzi, pictori în ulei din Beijing, chiar cei mai vârstici şi mai cunoscuţi decât mine, care au peste 80 de ani, îşi mai amintesc de Corneliu Baba.”
Wang Chuan a vizitat România acum 10 ani, la invitaţia Fundaţiei Culturale din România, Institutul Cultural Român de astăzi. Mărturiseşte că i-a plăcut foarte mult această ţară şi oamenii care trăiesc pe acele meleaguri frumoase. În timpul şederii sale acolo, Wang Chuan a vizitat fostele reşedinţe ale lui Nicolae Grigorescu şi Corneliu Baba din Bucureşti. El spune că a fost privilegiat, pentru că a ajuns până şi la depozitul subteran al Muzeului Naţional de Artă din România.„Am admirat, cu această ocazie, cele peste 70 de tablouri ale lui Corneliu Baba şi cele peste 60 de tablouri ale lui Nicolae Grigorescu, conservate acolo. Mi s-a acordat şi dreptul de a face fotografii în fostele reşedinţe ale celor doi maeştri.” (…)
În timp ce susţinea prelegerea, pe un ecran mare din sala Institutului Cultural Român, rulau fotografii cu lucrările marilor pictori români. Se opreşte asupra unei fotografii şi, vădit emoţionat, spune: „Tabloul se numeşte „Tânără ţigancă”. Noi, chinezii, îl numim „Fetiţa cu eşarfă”. Îmi amintesc că primul tablou pe care l-am imitat este tocmai acesta, al lui Nicolae Grigorescu din România, când aveam 15 ani. Parcă era ceva aranjat de Dumnezeu.” (…) „Acesta este un tablou care descrie o femeie lucrând la câmp. Este un tablou realizat de pictor la bătrâneţe. Este pictat cu o mare îndrăzneală, având o flexibilitate muzicală. Privitorii pot simţi ritmul muzical.” (…) „Tablourile lui Grigorescu descriu mai mult viaţa simplă din gospodăriile ţărăneşti, dar pline de farmec. Este ceva foarte greu de exprimat, de exemplu, fundalul din spate, scaunul din umbră, aspecte care redau atmosfera reală de atunci.” (…) „Am vizitat şi judeţul Hunedoara, unde am fost primit cu multă căldură. Pe stradă, toată lumea mă saluta cu „Hello, Wang!” La radio şi la televizor difuzau informaţii despre mine. Peste tot erau afişe despre mine. Mi-a fost acordată o mare atenţie. La Hunedoara, mi-a fost decernată şi diploma de stat pentru cele mai remarcabile realizări.”
Timp de aproape o oră, Wang Chuan a vorbit despre istoria de peste 100 de ani a picturii în ulei din România, despre Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Corneliu Baba şi Ion Andreescu. A descris tablourile marilor pictori români cu atâta migală, încât publicul chinez prezent la eveniment a fost captivat de frumuseţea şi splendoarea lor. Wang Chuan a primit invitaţia de a vizita România, din partea marelui pictor Corneliu Baba, în anul 2000. Din păcate nu a putut merge, din cauza stării de sănătate şi, din nefericire, Baba a murit în acel an. În memoria marelui maestru, Ambasada României la Beijing a organizat, chiar în 2000, o expoziţie cu lucrările lui Baba. Wang Chuan îşi aminteşte că se formase o coadă lungă de oameni la acea expoziţie.
„Acesta este tabloul pe care mi l-a oferit cadou soţia lui Corneliu Baba. Este chiar un portret al doamnei Baba. Ea era extrem de generoasă. A deschis două lăzi cu lucrările lui Baba, spunându-mi că pot să-l aleg pe oricare îl doresc.” (…) „Mi-a oferit chiar şi cutia acuarelelor folosite de Baba. Interesant este că aceasta era de fabricaţie chinezească, marca Panda. Pe cutie era scris „Domnului Wang Chuan, din partea lui Baba”, exact în anul în care m-a invitat în România, iar eu, din păcate nu am putut pleca, pentru că eram bolnav.” (…) „Aceasta este cea mai cunoscută pictură numită „Ţărani”, care descrie doi ţărani foarte obosiţi, în timpul unei pauze la munca pământului. Baba spunea că nu pictează ţărani cu zâmbetul pe faţă, ci ţărani osteniţi, pentru că aceştia muncesc din greu.” (…) „Acesta este tabloul „Jucătorul de şah”, realizat de Baba pe când avea între 30-40 de ani, perioada de apogeu a creaţiei sale. Este considerat o capodoperă.” (…) „Aceasta este o lucrare reprezentativă, fiind conservată la Muzeul Naţional de Artă din România, intitulată „Întoarcerea de la sapă”. Aceasta descrie întoarcerea acasă a ţăranilor după o zi de muncă. Fetiţa din tablou este foarte bine pictată. Mulţi pictori chinezi au încercat să o imite, însă niciunul nu a reuşit să ajungă la performanţa lui Baba.”
Wang Chuan este de părere că lucrările lui Corneliu Baba transmit o atmosferă de tristeţe, de nelinişte şi chiar deprimare, dar de mare vervă. Dacă este să facem o comparaţie între Corneliu Baba şi Nicolae Grigorescu, artistul chinez spune că la Grigorescu, fetele din tablouri sunt foarte drăguţe, în timp ce în tablourile lui Baba, deşi sunt frumoase şi ele, nu sunt foarte încântătoare la vedere. Ele sunt, mai degrabă, îngândurate, nu atrag atenţia doar prin frumuseţea lor. (…) „Teama” este un tablou realizat la bătrâneţe de maestrul Baba. Atunci a apărut la el o teamă, „frică sau teamă”. Am întrebat-o pe soţia lui de ce îi era frică? Oare se simţea persecutat? Ea mi-a răspuns că nu este vorba de acest lucru. (…) „Spunea că omul este prea neputincios. Cutremurul de pământ, regimul sau tancurile statului, pot sfărâma omul. De aceea, a realizat un tablou numit „Teama”. (…) „În ultimii ani ai vieţii sale, la Baba a apărut o altă temă, „Regele nebun”. Oare de ce? Nu cumva făcea referire la Ceauşescu ? Spunea, însă, că nu este despre asta. Regele se referă la toţi cei care deţin puterea, nu numai la Ceauşescu, sigur l-a inclus şi pe el. Acesta nu este singurul tablou realizat pe această temă. Sunt o serie de tablouri cu regele nebun.” (…) „Acesta este colţul preferat din casă al lui Corneliu Baba. În spatele scaunului se află şevaletul, mai departe se găseşte portretul lui. Aceasta este casa lui. După ce m-am întors în China, am scris un articolul intitulat „Şezând pe scaunul lui Baba”. Cred că sunt doar 2-3 chinezi care au avut şansa să stea pe acest scaun.” (…) „Acesta este tabloul „George Enescu”. Nu l-a descris în momentul când dirija orchestra, ci l-a surprins în clipele de după încheierea unei arii. Arată puţin obosit, transmiţând un sentiment de tristeţe. Tabloul a fost oferit fostei reşedinţe a lui Enescu. Acesta este cel mai cunoscut tablou cu marele Enescu.”
Spre finalul prelegerii, artistul chinez a vorbit şi despre pictorul român Ion Andreescu, despre care spune că a avut o personalitate atrăgătoare şi un destin plin de înţelesuri.
„Acesta este tabloul reprezentativ al lui Ion Andreescu – „Ţărancă cu broboadă verde”. Ochii sunt foarte reuşiţi la acest tablou. Sunt ochi mari albaştri, înlăcrimaţi, plini de blândeţe şi dragoste. Tabloul a ajuns în China în anii 60, fiind imitat de mulţi pictori chinezi. Şi eu l-am imitat. La fel ca şi Grigorescu, şi Andreescu a preferat ţăranca cu capul învelit în eşarfă. Iar această ţărancă este mult mai frumoasă şi mai atrăgătoare.”
Wang Chuan a încheiat prelegerea spunând că pictorii români se bucură de un mare prestigiu în cercurile artistice din China. „Deşi România nu este o ţară mare, ci una mică, nivelul artei plastice şi vizuale, al picturii în ulei şi al sculpturii este foarte ridicat între ţările est-europene. Arta românească a avut o influenţă indirectă asupra picturii chineze. Pictorii chinezi din vechea generaţie au fost influenţaţi mai mult de Nicolae Grigorescu şi de Corneliu Baba. Şi astăzi, cei doi pictori români se bucură de un mare prestigiu în cercul artistic din China.” (Felicia Nina Gherman, Foto ICR Beijing)
source: romanian.cri.cn
